Pictoriță, creația căreia a marcat evoluția picturii de șevalet din Republica Moldova din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, Valentina Rusu-Ciobanu, a trasat prin arta sa multiple file inedite în care demersul plastic al acesteia, evoluând continuu, a contribuit notoriu la completarea zestrei de patrimoniu a republicii. Creația plasticianului înregistrează mai multe etape pe parcursul cărora protagonista și-a perfectat măiestria interpretativă și totodată și-a completat neordinar palmaresul plastic cu noi mijloace de constituire morfologică a formei obiectului de reprezentare și distinse procedee sintactice de orchestrare artistică a câmpului imaginii. Valorificând la etapa inițială expresiile estetice și mesajul generat de narațiune, pictorița exersează, în același timp, la un nivel desăvârșit procedee tradiționale la acea vreme de realizare plastică a imaginii, prin punerea în valoare a formei și a spațiului tridimensional al tabloului creând mai multe portrete de rezonanță. Cea de-a doua etapă a creației artistei, care evoluează treptat pe parcursul anilor ’60 se încununează cu mai multe pânze în care artista, depășește expresiile plastice anterioare generate de contrastele dintre lumină și umbră, excelând în favoarea expresiilor și semanticii culorii. În etapa în cauză culoarea ca mijloc de expresie plastică atinge valori pronunțat decorative în mai multe naturi statice, peisaje și compoziții figurative. În unele lucrări se atestă și un anumit interes față de expresiile artei naive, particularitate dezvoltată ulterior și în alte opere ale artistei. Tot în perioada menționată, pictorița valorifică paradigme artistice apropiate expresionismului plastic care, s-au fructificat cu zămislirea unor lucrări cu un sugestiv impact emoțional. Creația pictoriței de după anul 1970 evoluează explicit spre valorificarea unor noi paradigme plastice și anume, cele bazate pe arta fotorealistă și a artelor postmoderniste, în care plasticiana pune în valoare expresiile semantice generate de context.