Tablourile semnate de pictorița Valentina Rusu-Ciobanu se „citesc” ca pagini ale unui „codice” care prin diverse forme plastice cifrează realitățile epocii trăite de artistă. Bazată pe tradițiile artei academice și moderne, inspirată din icoana medievală, arta renascentistă, impresionistă, primitivă sau populară și creația copiilor, arta optică și fotorealistă sau inspirată din creația artiștilor stilului pop-art; opera Valentinei Rusu-Ciobanu abordează culorea și linia în plan semantic și compozițional. Alternanța principiilor picturale, decorative și grafice, soluții plastice sintetizate, amintește arta benzilor desenate sau colajelor. Prin elemente compoziționale ce comportă conotații de simbol al epocii, formele și culorile locale din tablourile pictoriței „călătoresc” dintr-o imagine în alta, ca și cum trăind viața și suferințele proprii, vizualizând metafora scenografică. Dualitatea sau multitudinea conceptelor despre epocă, în mai multe tablouri semnate de Valentina Rusu-Ciobanu, este accentuată prin simboluriantagonisme: lac-mare și mare-uscat, familie-singurătate, cer senin sau cu un singur nor în mijloc, ceasul cu pendulul în mișcare sau abia oprit, încadrat în roșu sau păstrând doar câteva elemente de această culoare; decorul de pe obiecte și fondaluri ce amintesc o tablă de șah care pe parcurs va apărea în diferite conotații optice (împărțită în mijloc sau pe diagonală în închis și deschis); chenarul sau rama barocă înrămând o imagine laconică și minimalistă; geamurile cu peisajul pictat doar în alb și albastru ca și cerul; farfuriile și cești de cafea, pline sau goale; conturul negru și deschis; portrete frontale și în profil, care transpar sau se multiplică într-o compoziție reflectând diverse stări ale aceluiași personaj etc. Toate aceste detalii creează iluzia unei realități trancedentale, care plasează pictura Valentinei Rusu-Ciobanu printre capodopere inedite ale artei plastice naționale și universale.