Cadențat, bine concertat și mult prea concentrat, regimul instaurat la Chișinău în vara anului 1940 a extins în Basarabia sistemul educațional sovietic – un sistem constituit dintr-un ansamblu de instituții de învățământ investite cu misiunea de a forma „omul de tip nou” – omul sovietic. Cu o scurtă intermitență în perioada războiului sovieto-german (1941–1944/45), autoritățile comuniste au creat o rețea de școli de diverse tipuri, niveluri și forme de organizare a instruirii și educării tuturor categoriilor sociale și grupurilor naționale, o rețea bine dimensionată ideologic și propagandistic, dar exagerată cantitativ și relativă din punctul de vedere al calității. În afara nevoii acerbe de brațe de muncă calificate pentru refacerea economiei distruse de război, statul sovietic a urmărit să-și creeze în teritoriile anexate/reanexate anumite loialități sociale și naționale – un fundament pentru consolidarea și perpetuarea regimului comunist. Iar varietatea de instrumente și metode, specifice regimului comunist în această misiune, a fost completată cu altele două - educația și instruirea, realizate, inclusiv, în și prin școlile superioare. RSS Moldovenească a moștenit doar câteva „începuturi” de școală superioară românească în Basarabia, și cu toate acestea statul sovietic a creat în Moldova sovietică într-o perioadă extrem de scurtă, șase instituții de învățământ superior – un institut pedagogic la Chișinău, două institute învățătorești – unul la Tiraspol și altul la Bălți, un institut agricol, unul de medicină, un conservator și chiar o universitate. Despre aceste instituții de învățământ superior sau/și despre personalitățile care au creat sistemul educației superioare în RSS Moldovenească s-a scris mai ales cu ocazia aniversărilor și a altor sărbători, scrierile respective purtând o amprenta omagială sau chiar elogioasă. Doar că instituțiile de învățământ superior și personalitățile care l-au creat și care au fost formate prin școala superioară din RSS Moldovenească, pe lângă faptul că au constituit instrumente/mecanisme ale statului sovietic în realizarea scopurilor sale ideologice și propagandistice, au creat o tradiție a învățământului superior, a științei și cercetării universitare pe care le moștenește Republica Moldova. Experiențele, reușite sau mai puțin fericite, prin care au trecut școlile superioare din RSS Moldovenească în contextul socio-demografic și politico-economic în care s-au fondat și au activat, s-au reformat și „optimizat”, ar putea constitui un punct de reper în devenirea învățământul superior din Republica Moldova, aflat în reforme perpetue pentru căutarea celui mai bun sens. Cadențat, bine concertat și mult prea concentrat, regimul instaurat la Chișinău în vara anului 1940 a extins în Basarabia sistemul educațional sovietic – un sistem constituit dintr-un ansamblu de instituții de învățământ investite cu misiunea de a forma „omul de tip nou” – omul sovietic. Cu o scurtă intermitență în perioada războiului sovieto-german (1941–1944/45), autoritățile comuniste au creat o rețea de școli de diverse tipuri, niveluri și forme de organizare a instruirii și educării tuturor categoriilor sociale și grupurilor naționale, o rețea bine dimensionată ideologic și propagandistic, dar exagerată cantitativ și relativă din punctul de vedere al calității. În afara nevoii acerbe de brațe de muncă calificate pentru refacerea economiei distruse de război, statul sovietic a urmărit să-și creeze în teritoriile anexate/reanexate anumite loialități sociale și naționale – un fundament pentru consolidarea și perpetuarea regimului comunist. Iar varietatea de instrumente și metode, specifice regimului comunist în această misiune, a fost completată cu altele două - educația și instruirea, realizate, inclusiv, în și prin școlile superioare. RSS Moldovenească a moștenit doar câteva „începuturi” de școală superioară românească în Basarabia, și cu toate acestea statul sovietic a creat în Moldova sovietică într-o perioadă extrem de scurtă, șase instituții de învățământ superior – un institut pedagogic la Chișinău, două institute învățătorești – unul la Tiraspol și altul la Bălți, un institut agricol, unul de medicină, un conservator și chiar o universitate. Despre aceste instituții de învățământ superior sau/și despre personalitățile care au creat sistemul educației superioare în RSS Moldovenească s-a scris mai ales cu ocazia aniversărilor și a altor sărbători, scrierile respective purtând o amprenta omagială sau chiar elogioasă. Doar că instituțiile de învățământ superior și personalitățile care l-au creat și care au fost formate prin școala superioară din RSS Moldovenească, pe lângă faptul că au constituit instrumente/mecanisme ale statului sovietic în realizarea scopurilor sale ideologice și propagandistice, au creat o tradiție a învățământului superior, a științei și cercetării universitare pe care le moștenește Republica Moldova. Experiențele, reușite sau mai puțin fericite, prin care au trecut școlile superioare din RSS Moldovenească în contextul socio-demografic și politico-economic în care s-au fondat și au activat, s-au reformat și „optimizat”, ar putea constitui un punct de reper în devenirea învățământul superior din Republica Moldova, aflat în reforme perpetue pentru căutarea celui mai bun sens. 6 C