Forme de comunicare în arhitectura tradițională - ieri și azi. Importanța educației culturale
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
406 9
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-26 09:23
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
72.04(498) (1)
Arhitectură (635)
SM ISO690:2012
TĂTĂRAN, Laura Melinda. Forme de comunicare în arhitectura tradițională - ieri și azi. Importanța educației culturale. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, pp. 71-72. ISBN 978-9975-52-222-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Editia 5, 2020
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile"
Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020

Forme de comunicare în arhitectura tradițională - ieri și azi. Importanța educației culturale

CZU: 72.04(498)

Pag. 71-72

Tătăran Laura Melinda12
 
1 Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca,
2 Centrul Universitar Nord din Baia Mare - Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
 
Disponibil în IBN: 26 noiembrie 2020


Rezumat

Pornim discuția noastră de la afirmația potrivit căreia redescoperirea sensului va conduce la conservarea elementelor aparținând patrimoniului material și imaterial, deoarece ele îşi vor păstra acel caracter motivat fără de care nimic un poate rezista timpului. Doar o corectă conservare va genera o corectă transmitere a acestora spre generațiile viitoare. Omul tuturor timpurilor a avut nevoie de o Lume cu sens, astăzi, pentru a putea duce mai departe această moștenire culturală trebuie să reînvățăm să redescoperim și să reactualizăm acea armonie, acea integritate a Lumii prin recâştigarea sensului. Copiii şi tinerii trebuie din ce în ce mai mult să reflecteze asupra propriei culturi, culturii altora şi culturii, în general. În arta populară se observă cu uşurinţă reflectarea modului de viaţă şi concepţia despre lume a omului mediilor tradiţionale, acest lucru trebuie să îl redescoperim și să îl actualizăm pentru viitoarele generații. Simbolul este punctul de pornire al oricărei comunicări, fiind deţinătorul sensului, al semnului total, de aceea, un rol deosebit în studiul formelor artei populare îl are interpretarea semnelor şi simbolurilor. Este absolut necesar însă să nu încercăm să descoperim sensul înainte de a descoperi funcţiile şi funcţionalitatea obiectului de artă, așa cum se afirmă în studiile de specialitate, pentru că nimic nu se crea fără ca acesta să își demonstreze și utilitatea. Îmbinarea dintre utilitatea imediată și sensul implicit conducea la realizarea rostului. Învățarea rostului este un element deosebit de important într-o lume care cultivă din ce în ce mai mult copierea celuilalt. Ne vom opri asupra șurii codrenești într-o încercare de demonstrare a modului în care trebuie să ne raportăm la elementele de patrimoniu cultural, în această nevoie de conservare și de promovare a acestora. Consider că șura codrenească și poarta, implicit, sunt niște obiecte de artă, dar și elemente de identitate zonală, care merită a fi valorificate și valorizate. Noi, românii, avem esența frumosului în sânge, ar fi păcat să lăsăm necunoscute și cuprinse de secularizare cele moștenite de la bunici. Întreg arealul Codrului poate fi considerat un muzeu în aer liber al șurilor codrenești, pentru că, la fiecare casă la care te oprești, vei vedea impunătoarea construcție a șurii. Nu putem crea un muzeu propriu-zis al șurilor, deoarece am scoate din context șura și poarta, și nu ar mai avea aceeași valoare. Interpretarea simbolurilor de pe porțile de șură, descoperirea acelui lanț discursiv și acelei logici a implicitului, care vor demonstra că șura nu este doar o construcție oarecare, iar ornamentica nu ține doar de o manifestare pur estetică, ne vor conduce spre un alt mod de a convinge tinerii să păstreze și să recupereze aceste vechi construcții, redescoperindu-le adevărata valoare culturală.

Pornim discuția noastră de la afirmația potrivit căreia redescoperirea sensului va conduce la conservarea elementelor aparținând patrimoniului material și imaterial, deoarece ele îşi vor păstra acel caracter motivat fără de care nimic un poate rezista timpului. Doar o corectă conservare va genera o corectă transmitere a acestora spre generațiile viitoare. Omul tuturor timpurilor a avut nevoie de o Lume cu sens, astăzi, pentru a putea duce mai departe această moștenire culturală trebuie să reînvățăm să redescoperim și să reactualizăm acea armonie, acea integritate a Lumii prin recâştigarea sensului. Copiii şi tinerii trebuie din ce în ce mai mult să reflecteze asupra propriei culturi, culturii altora şi culturii, în general. În arta populară se observă cu uşurinţă reflectarea modului de viaţă şi concepţia despre lume a omului mediilor tradiţionale, acest lucru trebuie să îl redescoperim și să îl actualizăm pentru viitoarele generații. Simbolul este punctul de pornire al oricărei comunicări, fiind deţinătorul sensului, al semnului total, de aceea, un rol deosebit în studiul formelor artei populare îl are interpretarea semnelor şi simbolurilor. Este absolut necesar însă să nu încercăm să descoperim sensul înainte de a descoperi funcţiile şi funcţionalitatea obiectului de artă, așa cum se afirmă în studiile de specialitate, pentru că nimic nu se crea fără ca acesta să își demonstreze și utilitatea. Îmbinarea dintre utilitatea imediată și sensul implicit conducea la realizarea rostului. Învățarea rostului este un element deosebit de important într-o lume care cultivă din ce în ce mai mult copierea celuilalt. Ne vom opri asupra șurii codrenești într-o încercare de demonstrare a modului în care trebuie să ne raportăm la elementele de patrimoniu cultural, în această nevoie de conservare și de promovare a acestora. Consider că șura codrenească și poarta, implicit, sunt niște obiecte de artă, dar și elemente de identitate zonală, care merită a fi valorificate și valorizate. Noi, românii, avem esența frumosului în sânge, ar fi păcat să lăsăm necunoscute și cuprinse de secularizare cele moștenite de la bunici. Întreg arealul Codrului poate fi considerat un muzeu în aer liber al șurilor codrenești, pentru că, la fiecare casă la care te oprești, vei vedea impunătoarea construcție a șurii. Nu putem crea un muzeu propriu-zis al șurilor, deoarece am scoate din context șura și poarta, și nu ar mai avea aceeași valoare. Interpretarea simbolurilor de pe porțile de șură, descoperirea acelui lanț discursiv și acelei logici a implicitului, care vor demonstra că șura nu este doar o construcție oarecare, iar ornamentica nu ține doar de o manifestare pur estetică, ne vor conduce spre un alt mod de a convinge tinerii să păstreze și să recupereze aceste vechi construcții, redescoperindu-le adevărata valoare culturală.

Pornim discuția noastră de la afirmația potrivit căreia redescoperirea sensului va conduce la conservarea elementelor aparținând patrimoniului material și imaterial, deoarece ele îşi vor păstra acel caracter motivat fără de care nimic un poate rezista timpului. Doar o corectă conservare va genera o corectă transmitere a acestora spre generațiile viitoare. Omul tuturor timpurilor a avut nevoie de o Lume cu sens, astăzi, pentru a putea duce mai departe această moștenire culturală trebuie să reînvățăm să redescoperim și să reactualizăm acea armonie, acea integritate a Lumii prin recâştigarea sensului. Copiii şi tinerii trebuie din ce în ce mai mult să reflecteze asupra propriei culturi, culturii altora şi culturii, în general. În arta populară se observă cu uşurinţă reflectarea modului de viaţă şi concepţia despre lume a omului mediilor tradiţionale, acest lucru trebuie să îl redescoperim și să îl actualizăm pentru viitoarele generații. Simbolul este punctul de pornire al oricărei comunicări, fiind deţinătorul sensului, al semnului total, de aceea, un rol deosebit în studiul formelor artei populare îl are interpretarea semnelor şi simbolurilor. Este absolut necesar însă să nu încercăm să descoperim sensul înainte de a descoperi funcţiile şi funcţionalitatea obiectului de artă, așa cum se afirmă în studiile de specialitate, pentru că nimic nu se crea fără ca acesta să își demonstreze și utilitatea. Îmbinarea dintre utilitatea imediată și sensul implicit conducea la realizarea rostului. Învățarea rostului este un element deosebit de important într-o lume care cultivă din ce în ce mai mult copierea celuilalt. Ne vom opri asupra șurii codrenești într-o încercare de demonstrare a modului în care trebuie să ne raportăm la elementele de patrimoniu cultural, în această nevoie de conservare și de promovare a acestora. Consider că șura codrenească și poarta, implicit, sunt niște obiecte de artă, dar și elemente de identitate zonală, care merită a fi valorificate și valorizate. Noi, românii, avem esența frumosului în sânge, ar fi păcat să lăsăm necunoscute și cuprinse de secularizare cele moștenite de la bunici. Întreg arealul Codrului poate fi considerat un muzeu în aer liber al șurilor codrenești, pentru că, la fiecare casă la care te oprești, vei vedea impunătoarea construcție a șurii. Nu putem crea un muzeu propriu-zis al șurilor, deoarece am scoate din context șura și poarta, și nu ar mai avea aceeași valoare. Interpretarea simbolurilor de pe porțile de șură, descoperirea acelui lanț discursiv și acelei logici a implicitului, care vor demonstra că șura nu este doar o construcție oarecare, iar ornamentica nu ține doar de o manifestare pur estetică, ne vor conduce spre un alt mod de a convinge tinerii să păstreze și să recupereze aceste vechi construcții, redescoperindu-le adevărata valoare culturală.

Cuvinte-cheie
arhitectură vernaculară, șură, educaţie, salvgardare, valorizare