Cercetările recente asupra consecinţelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept, şi anume, sindromul de extenuare (burnout) caracterizat prin: epuizarea emoţională; epuizarea fizică; epuizarea mentală. Epuizarea se exprimă în: aplatizare afectivă,depersonalizare, scăderea realizărilor personale. Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităţi profesionale cu oamenii şi este, în general, specific cadrelor didactice, medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. Conform lui A. Pines şi E. Aronson (1988), burnout-ul este o stare de extenuare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea prelungită în situaţii solicitante emoţional. Este definit ca un sindrom de stres ocupaţional ce apare când persoanele devin epuizate emoţional, încep să îşi dezumanizeze clienţii şi pierd sensul împlinirii personale la muncă.

Recent research on the consequences of chronic stress has imposed a new concept in the literature, namely, burnout syndrome characterized by: emotional exhaustion; physical exhaustion; mental exhaustion. Exhaustion is expressed in: emotional flattening, depersonalization, decreased personal achievements. Exhaustion syndrome results from a long-term involvement in professional activities with people and is generally specific to teachers, medical and those in the legislative-legal field. According to A. Pines and E. Aronson (1988), burnout is a state of physical, emotional and mental exhaustion caused by prolonged involvement in emotionally demanding situations. It is defined as an occupational stress syndrome that occurs when people become emotionally exhausted, begin to dehumanize their clients, and lose their sense of personal fulfillment at work.