Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învățământ, personalitatea copilului. Rolul familiei este unul deosebit de important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral si estetic, iar funcţia educativă a familiei constă în formarea unui întreg sistem de priceperi și deprinderi de viaţă, corolate cu sentimentul dragostei față de neam, respectul față de moșii și strămoșii păstrători de credințe și călăuzitori de drumuri. Este nevoie de o actualizare constantă a relației școală-familie-comunitate care să construiască și să întărească valorile și principiile ce pot mobiliza resurse interne ale personalităţii copilului în direcţia eficientizării educaţiei, a receptivităţii şi asimilării valorilor ştiinţifice. Evoluţiile rapide din viaţa socială generează o cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunoştinţelor, deprinderilor și valorilor pe durata vieţii. Din perspectiva unei analize sistemice, implicarea părinților în educarea copiilor, apare ca o dimensiune a educaţiei permanente, iar școala este un mediu social-organizatoric în care universul copilului se extinde. Educaţia, în toate formele de manifestare – formală, informală, incidentală – este cea care desăvârșește fiinţa umană, oferindu-i resurse pentru o bună integrare socială. În acest cadru larg, un rol important îi este atribuit sistemului de datini, credințe, obiceiuri – patrimoniu cultural – cu care copilul intră în contact încă din educația timpurie. Acesta reprezintă un îndemn la cunoașterea tezaurului Neamului, a propriei identități și la păstrarea sa întru nemurire. Tendinţa de socializare, sentimentul apartenenţei la lumea și la valorile preluate de la înaintași, nevoia de întâlnire nu doar cu sinele, ci şi cu celălalt, disponibilitatea de a accepta învăţarea reciprocă, nevoia confirmării unor atitudini, comportamente, intenţii, prin raportare la viziunea şi concepţia comunităţii, trăirea bucuriei şi a farmecului activităţilor de grup, valorizarea învăţării prin cooperare, promovarea comunicării şi a schimbului de opinii constituie elemente ale sistemului de valori promovate de poporul român de-a lungul istoriei, care necesită a fi cultivate în procesul de învăţământ. Tradiţia autentică reprezintă pentru educaţie o sursă de valori, culturale şi ideologice, care se impune a fi valorizată.