Galuştele/sarmalele reprezintă preparatul cu care începe servirea bucatelor calde la mesele de sărbătoare organizate cu diferite ocazii: sărbătorile sezoniere: sărbătorite iarna, primăvara, vara, toamnă; sărbătorile familiale: naștere-botez, petrecerea la armată, căsătorie: cununie și nuntă, înmormântare și pomenire; sărbătorile comunitare: ex. hramul bisericii satului. Studiul preliminar desfășurat în teren a constatat diversitatea mare a acestui preparat variat în funcție de mai multe criterii de referință. Astfel, funcție de umplutură se cunosc a fi făcute din: bulgur, crupe de mălai, păsat, astăzi - orez și carne, completate cu legume în abundență, în raport cu tipul frunzei în care erau adunate: vită-de-vie, sfeclă, podbal, ștevie, arțar, lobodă, dud, nuc, știr, brusture, varză (perioada târzie), zmeură; condimente: pătrunjel, mărar, leuștean, țelină, piper măcinat, piper boabe, frunze de dafin, sare; după forma estetică: triunghiulară, tubulară (zona de nord); conform caracteristicilor dimensionale (mărimea): mici, medii, mari; după perioada în care se preparau raportate la tradițiile creștin-ortodoxe: în post sau câșlegi. După perioada de timp și zona geografică analizată, s-au constatat tehnologii de preparare axate nu doar pe conținutul variat dar și cel al regimurilor tehnologice: temperatură, durată de preparare; condițiile și tipul vaselor în care se prepară, indicii de ghidare în identificarea finalității pregătirii, cunoscute de cele mai iscusite bucătărese numite „porăitoare” în anumite localități. Sunt necesare studii extinse considerând și tradițiile legate de tehnologiile tradiționale de preparare, momentele și felul în care se intervenea: la începutul „învârtirii/împletirii găluștelor”, verificarea gradului de finalitate a lor, modului de servire, a ocaziei cu care se pregăteau și componentele utilizate. Exemplu în acest sens servește prepararea sarmalelor din frunzele de arțar, special, la petrecerea băieților în armată.