Printre grupele de organisme ce au un rol vădit în fertilitatea solului sunt cianobacteriile. Scopul cercetărilor a constat în: evidenţierea influenţei unor îngrăşăminte minerale, ce se introduc mai frecvent în solurile Republicii Moldova, asupra dezvoltării speciilor de cianobacterii Nostoc linckia (Roth.) Born. et Flah. şi Nostoc punctiforme (Kützing) Hariot. Speciile menţionate, datorită compoziţiei biochimice, particularităţilor morfologice şi fiziologice sunt promiţătoare pentru agricultură în calitate de indicatori biologici, de asemenea în vederea îmbogăţirii solului cu azot atmosferic, precum şi în diverse scopuri ale biotehnologiei moderne. Cantitatea de 0,2 g/l KCl în mediul nutritiv este optimă pentru dezvoltarea ambelor specii cercetate de Nostoc. Cantitatea de 0,5 g/l Ca(H2PO4)2 în mediul nutritiv este optimă pentru dezvoltarea ambelor specii cercetate de Nostoc. Nitrofosca – îngrăşământ mineral complex ce conţine elementele nutritive N, P, K – în concentraţie de 1,1 g/l este optimală pentru dezvoltarea cianobacteriei Nostoc linckia, iar concentraţia de 1,3 g/l este optimală pentru dezvoltarea cianobacteriei Nostoc punctiforme. Cianobacteriile cercetate sunt mai rezistente la concentraţiile sporite a îngrăşămintelor minerale de azot, la concentraţiile mari a acestora, adică începând cu 2,4 g/l NH4NO3; 3,5 g/l NaNO3 şi de asemenea 3,5 g/l Ca(NO3)2 – ele îşi încetinesc dezvoltarea şi chiar pier, spre comparaţie de îngrăşămintele de P şi K faţă de care au sensibilitate mai sporită. Astfel, lipsa sau numărul mic de specii de Nostoc în solurile unde ele de regulă populează, indică o posibilă situaţie de utilizare excesivă a îngrăşămintelor minerale – prin aceasta manifestându-se proprietăţile lor de indicatori biologici a calităţii solului. Concentraţii prea mici de îngrăşăminte în sol sau lipsa lor într-un sol sărac cu elemente biogene ca N, P şi K de asemenea poate cauza, ca şi în cazul surplusului acestora, existenţa unui număr mic de cianobacterii în sol sau chiar lipsa lor. În concluzie, trebuie de menţionat că speciile studiate, fiind foarte sensibile la variaţiile de concentraţie a sărurilor de N (concentraţii mari), P şi K pot fi utilizate în calitate de indicatori biologici la evaluarea fertilităţii solului şi determinării necesităţii solului în îngrăşăminte minerale.