Variațiile de nivel ale Mării Negre din ultima perioadă de tranziție glaciar-interglaciar par a fi cele mai relevante pentru înțelegerea vitezei și naturii încălzirii globale. Datele paleoclimatice indică faptul că nici temperatura și nici precipitațiile nu au crescut constant. Mai mult, pe fondul ridicării nivelului Mării Negre după 14 mii de ani în perioada 11.000-10.000 mii de ani se înregistrează o perioadă de răcire și, respectiv, de regresiune a mării. Regiunea costieră joasă și șelful continental ai Mării Negre conțin o adevărată arhivă de „amprente” paleogeografice pe baza cărora pot fi restabilite atât modificările mării, cât Și deplasarea uscatului pe verticală. Modificările dinamice ale nivelului mării și glacio-eustatice sunt, totuși, cele două variabile impuse climatic care au cel mai mare impact asupra șelfului continental, liniei de coastă și regiunilor costiere ale Mării Negre.

The Black Sea level variations in the last glacial-interglacial transition period seem to be the most relevant for understanding the speed and the nature of the global warming. Paleoclimatic data indicate that neither the temperature, nor the rainfall have steadily increased. Moreover, amidst the raising level of the Black Sea, after 14 thousands years, within a period of 11.000-10.000 years, there is registered a period of cooling and therefore, of regression of the sea. The low coastal region and the continental shelf of the Black Sea comprise a true archive of paleogeographic "footprints", on the basis of which, both the sea changes and the vertical land movement can be restored. Dynamic sea level and ice-eustatic changes, are however, those two climatic variables which have the biggest impact towards the continental shelf, coastline and coastal regions of the Black Sea.