Limba este tezaurul rezultat din practica vorbirii unei comunități. Limba literară are un aspect supradialectal și suprasocial, adică modul de exprimare specific graiurilor sau unor grupuri aparte de vorbitori nu se încadrează în limba literară. În lucrările artistice, în operele scriitorilor, în funcție de scopul urmărit, pot apărea anumite abateri de la normele literare, care sunt justificate de situații de comunicare și de intențiile artistice ale autorului. Unul dintre aceste devieri este anacolutul, care este un fenomen de discontinuitate sintactică, specific vorbirii orale.

Language is the treasure resulting from the practice of a community speaking. Literary language has a supradialectal and suprasocial aspect, ie the mode of expression specific to speech or to separate groups of speakers does not fall within the literary language. In artistic works, in the works of writers, depending on the purpose established, there may occur certain deviations from the literary norms, which are justified by communication situations and the author’s artistic intentions. One of these deviations is the anacoluthon, which is a phenomenon of syntactic discontinuity, specific to oral speech.