Сelebrul istoric basarabean, pușkinist, genealog, etnograf, Gh. G. Bezvikonny (1910-1966) a semnat numeroase publicații dedicate vieții sociale și culturale a Basarabiei în secolul XIX – prima jumătate a secolului XX. Majoritatea studiilor istorice și etnografice care au intrat în circulație științifică de la începutul anilor 1990 sunt utilizate mai ales ca sursă istoriografică. Bogata moștenire științifică și arhivistică a lui Bezvikonny, viziunea sa despre lume, contribuția la știință nu au beneficiat încă de o cercetare adecvată. Am întreprins o cercetare a muncii savantului sub aspect etnologic, mai puțin studiat. În abordarea problemei sunt utilizate lucrările, publicate și nepublicate ale lui Gh. Bezvikonny în calitate de etnolog/antropolog socio-cultural. Gama subiectelor este determinată de interesul lui Bezvikonny „pentru epocile istoriei în care a predominat creativitatea spirituală”. Conform convingerii sale, Basarabia secolului al XIX-lea necesita un studiu special, sistemic și nepărtinitor. Procesul istoric și cultural complex al dezvoltării regiunii, formarea unei conștiințe speciale de sine a societății basarabene este cercetată de Bezvikonny pe baza materialului biografic al reprezentanților diferitor clase sociale. O atenție primordială este acordată ramurii basarabene a vechilor familii boierești moldovenești. Istoricul a studiat modul lor de viață, obiceiurile, tradițiile spirituale și familiale, moșiile nobile ca fenomen al culturii cotidiene. Astfel, istoriile personale formează una colectivă a stratului intelectual basarabean, a cărei înțelegere conceptuală a fost exprimată în romanul „Ultimul om în plus”. În perioadele istorice și politice critice, valoarea moștenirii spirituale și culturale a trecutului este conștientizată deosebit de acut. În efortul de a păstra pentru generațiile viitoare memoria „Basarabiei nobile”, istoricul Gh. Bezvikonny a propus o metodă socio-antropologică de studiere a culturii care este actuală și astăzi.