Schimbarea paradigmei identitare – factor decisiv al „Renașterii etnice”
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
326 2
Ultima descărcare din IBN:
2020-12-19 15:04
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
008+39 (60)
Civilizație. Cultură. Progres (814)
Antropologie culturală. Ethnografie. Obiceiuri. Tradiții. Datini. Mod de viață. Folclor (2202)
SM ISO690:2012
PLAMADEALA, Ana-Maria. Schimbarea paradigmei identitare – factor decisiv al „Renașterii etnice”. In: Studii culturale: . Zilele Europene ale Patrimoniului Cultural, Ed. 2, 24 septembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia "Garomont Studio", 2020, Ediția 2, p. 49. ISBN 978-9975-3358-7-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studii culturale
Ediția 2, 2020
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale"
2, Chişinău, Moldova, 24 septembrie 2020

Schimbarea paradigmei identitare – factor decisiv al „Renașterii etnice”

CZU: 008+39

Pag. 49-49

Plamadeala Ana-Maria
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 10 noiembrie 2020


Rezumat

Demersul științific promovează o ipoteză inedită, conform căreia învolburarea și consolidarea „renașterii etnice” în fosta URSS și țările socialiste se explică prin schimbarea paradigmei identitare. Or, procesul revendicării genezei etnice în defavoarea sintagma „poporul sovietic” s-a soldat cu mutațiile ideatico-estetice de mare anvergură prin care și-au dat concursul universurile etnoculturale prea puțin valorificate în singularitatea lor filozofică și artistică. Pe parcursul inițierii perseverente în problema științifică anunțată, s-a constatat situația dezastruoasă la ambele compartimente: cel al dimensiunii identitare a artei și cel al ponderii socioculturale a „renașterii etnice”. Necesitatea stringentă a demonstrării consubstanțialității ambelor fenomene a impus elaborarea unei strategii eficiente a contextualizării obiectului de studiu: atât pe orizontală (istoria, filozofia secolului XX, antropologia, psihologia, cinematografia universală) cât și pe verticală (filozofia culturii românești, școlile cinematografice din estul european, discursurile filmice exponențiale din fostele republici sovietice). Conturarea succintă a contextelor enunțate este succedată de selectarea și ierarhizarea complexelor mitogenetice, arhetipurilor, simbolurilor, dar și obsesiilor „sufletului ancestral”. În cele din urmă, în calitate de argumentul concludent, unei analize mitic-arhetipale este supusă desfășurarea „renașterii etnice” în filmul moldovenesc. Valențele identitare ale acestui tip de critică scot în evidență sensibilitatea aparte a cineaștilor față de valorile întruchipate în mitologia pastorală și mitul creației și creatorului – două spații emblematice ale demersului ființial. Reconsiderarea, din spectrul preconizat al originalității, filmului autohton s-a dovedit de o actualitate și semnificație aparte, dat fiind faptul, reconfirmat odată în plus, că anume cea de-a șaptea artă găzduiește virtualitățile identitare manifestate la toate nivelurile și dimensiunile ale conștientului și subconștientului unui neam.