Endocardita infecţioasă (EI) reprezintă o problemă stringentă a medicinei, cu o incidenţă în creştere continuă. Endocardita infecţioasă frecvent evoluează progredient (40% din cazuri în studiul efectuat) chiar în caz de hemoculturi negative, preponderent prin implicarea mecanismelor imunopatologice cu afectarea predominantă renală (numai 45,9% din pacienţi supravieţuiesc timp de 1 an după debut), care condiţionează dezvoltarea insufi cienţei renale cronice (8,3% în total de novo şi 15,8%, luând în considerare patologia renală preexistentă). Insufi cienţa renală cronică (IRC) a fost markerul rezultatului nefavorabil de tratament la distanţă, fi ind depistată la 57,5% din astfel de pacienţi.

Infective endocarditis (IE) is an important problem of modern medicine, that characterizes through continuous increase. Infective endocarditis frequently has an unfavorable evolution (40% cases in current study) even in case of negative blood culture, mainly due to immunopathological processes with predominant renal affection (only 45,9% patients survive more than one year after the onset), that contributes to the chronic kidney failure development (overall 8,3% de novo and 15,8%, taking into consideration preexistent kidney pathology). Chronic kidney failure also represents a marker of poor prognosis, being determined in 57,5% of such patients.

Несмотря на прогресс в медицине, инфекционный эндокардит (ИЭ) до сих пор остаётся проблемой, и частота заболеваемости не уменьшается. Зачастую, ИЭ протекает хронически и без положительных гемокультур, при этом, включая патологические иммунные механизмы с преимущественным поражением почек (с выживаемостью, от начала заболевания, до года всего лишь 45,9%), что приводит к развитию хронической почечной недостаточности. ХПН остаётся одним из самых неблагоприятных факторов в лечении пациентов данной категории.