In this critical essay I have tried to emphasize how the reception of Aldous Huxley’s work took place in the interwar period in Romanian literature, Aldous Huxley being one of the greatest English authors of all time, becoming a model for Romanian novelists like Anton Holban or Mircea Eliade, but also a field of research for several essayists, who turned his literature into a target, their approach resulting in a hermeneutics of Aldous Huxley’s work. My intention was also to analyze a critical essay by N. Steinhardt, a fine and passionate connoisseur of Aldous Huxley’s perennial philosophy, and to compare this text with his entire work essay.

În acest eseu critic am încercat să subliniez modul în care receptarea operei lui Aldous Huxley a avut loc în perioada interbelică, el fiind unul dintre marii autori englezi din toate timpurile, devenind un model pentru romancieri ca Anton Holban sau Mircea Eliade, dar, de asemenea, a fost și un teren de cercetare pentru mai mulți eseiști, care i-au transformat literatura într-o țintă, rezultanta fiind o hermeneutică a operei lui Aldous Huxley. Intenția mea a fost să analizez, de asemenea, un eseu critic al lui N. Steinhardt, un bun cunoscător al filosofiei perene a lui Aldous Huxley, și să compar acest text cu întreaga sa operă eseistică.