Zăpezi în August sau periplul odiseic fără Ithaca
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
504 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-08-17 15:14
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
821.135.1(478).09 (350)
Literatură romanică balcanică (Literatură română) (2083)
SM ISO690:2012
IVANOV, Nadejda. Zăpezi în August sau periplul odiseic fără Ithaca. In: Philologia, 2020, nr. 3-4(309-310), pp. 52-57. ISSN 1857-4300.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Philologia
Numărul 3-4(309-310) / 2020 / ISSN 1857-4300 /ISSNe 2587-3717

Zăpezi în August sau periplul odiseic fără Ithaca

Zapezi în august ou le voyage odyssee sans Ithaca

CZU: 821.135.1(478).09

Pag. 52-57

Ivanov Nadejda
 
Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”
 
Disponibil în IBN: 4 noiembrie 2020


Rezumat

Le volume antologique Zăpezi în august de Andrei Turcanu représente le monde de l’être et le voyage dans l’ odyssée de l’âme lyrique, des bouleversements et des confrontations intérieures (Cămașa lui Nessos), à la contemplation du sacré et d’éternité (Emanuel Alexandru, Verde regal). Réunis en un seul volume, les poèmes conçoivent un cours de devenir et d’évolution spirituelle de l’individualité créative, mais, chaqun séparément, reflète pas seulement la spécificité de l’acte de création, mais encore le niveau de proximité de l’ego au sens de l’existence. Jusqu’à l’état nommé Emanuel Alexandru, le nom suggestif pour l’expérience magico-religieuse vécue, qui serait decodé Dieu est avec nous, l’âme lyrique englobe la tragédie de son peuple fracturé, tombé dans le néant, qu’il voudrait animer avec sa propre souffrance, en descendant aux racines de l’être, aux sources du sacré. Dans le dernier livre, Verde regal, le poète quitte l’histoire et monte directement sur les bords de l’Absolu. La masculinité agressive, brutale et déformée se dissout dans les eaux du plaisir suprême. La froide acuité de la raison disparaît au moment des appels clairs de l’éternité et de la rupture du vieux corps fouetté et renié. Le poésie dans Verde regal abandonne les batailles féroces, renonce aux querelles, se retrouvant dans une paix extatique supériere et curative. Cette sortie inattendue des „prisons” du quotidien coercitif et suffocant, le poète le doit à l’Amour. C’est la force libératrice, le remède de la réconciliation avec soi-même dans une situation détachée au-delà du „monde” qui est tombée et s’est irrémédiablement perdue dans la magie démoniaque du mal, du mensonge et de la laideur.

Volumul antologic Zăpezi în august de Andrei Țurcanu redă lumea ființei și periplul odiseic al eului poetic, de la bulversările și confruntările interioare (Cămașa lui Nessos), la contemplarea sacrului și a veșniciei (Emanuel Alexandru, Verde regal). Adunate într-un volum, poeziile proiectează un curs al devenirii și al evoluției spirituale a individualității creatoare, iar fiecare în parte, reflectă nu doar specificul actului de creație, dar și gradul de apropiere a eului de rostul existenței. Până la starea numită Emanuel Alexandru, nume sugestiv pentru experiența mistico-religioasă trăită, decodificată ar fi Dumnezeu este cu noi, ființa eului liric cuprinde tragedia poporului său fracturat, pe care ar vrea să-l reînsuflețească cu propria suferință, prin coborâre la rădăcinile ființei, la izvoarele sacrului. În ultima carte însă, Verde regal, poetul părăsește istoria și urcă direct pe muchiile Absolutului. Masculinitatea agresivă, brutală, contorsionată se dizolvă în apele voluptății supreme. Ascuțișurile reci ale rațiunii dispar în momentul chemărilor limpezi ale veșniciei și ruperii de trupul vechi biciuit, renegat. Poezia din Verde regal abandonează luptele acerbe, renunță la încăierările donquijotești, regăsindu-se într-o pace extatică superioară, tămăduitoare. Ieșirea aceasta neașteptată din „închisorile” cotidianului coercitiv și sufocant, poetul o datorează Iubirii. Ea este forța eliberatoare, remediul împăcării cu sine într-o detașată situare dincolo de „lumea” căzută și pierdută iremediabil în magiile demonice ale răului, minciunii și urâtului.

Cuvinte-cheie
poèmes, souffrance, somnambulismecollectif, sens, paix, absolu,

poezii, suferinţă, somnambulism colectiv, rost, pace, absolut