Durerea cronică în îngrijirea paliativă depăşeste frecvent defi niţia de simptom, apropiindu-se mai mult de cea a suferinţei. În acest sens, conceptul de „durere totală” ia în considerare multiplele aspecte care infl uenţează percepţia durerii: fi zic, psihologic, social şi spiritual. Neglijarea lor poate duce la eşecul tratamentului. În tratamentul medicamentos al durerii cronice se pleacă de la principiile de indicare antialgicelor elaborate de OMS. Opioidele (treapta a II-a şi a III-a) sunt medicamente de bază, a căror utilizare poate fi schematizată pe scurt într-un ghid practic, cu accent pe tratamentul cu morfi nă, care rămâne opioidul de elecţie. Doza optimă de opioid trebuie să reprezinte un echilibru intre analgezie şi efectele secundare. Nu trebuie nici o clipă pierdut din vedere că ceea ce se urmăreşte în îngrijirea paliativă este creşterea calităţii vieţii pacienţilor.

The defi nition of chronic pain in palliative care often exceeds the defi nition of symptom, relating more closely with the one of suffering. In this sense, the concept of “total pain” considers multiple factors that infl uence the perception of pain: physical, psychological, social and spiritual. Neglecting them can result in treatment failure. Pharmacological treatment of chronic pain is governed by the WHO principles. Opioids (2nd and 3rd step of the ladder) are the baseline treatment, whose treatment guidelines can be outlined briefl y in a practical guide, with the emphasis on morphine as a standard treatment. The optimal dose of opioid should represent a balance between the analgesia and the side effects. It must never be forgotten that the focus of palliative care is on improving patients quality of life.