Acoperitorile de cap din componența costumului popular bulgăresc pentru femei se remarcă prin culorile vii și materialele industriale croite, vopsite și decorate manual, cu motive florale imprimate, în condiții de casă sau în ateliere, de către meșterii locali. Referindu-ne la originea învelitorilor de cap, trebuie menționat faptul că femeile de etnie bulgară, găgăuză și albaneză, descendente în Basarabia din Bulgaria, au păstrat basmaua pătrată – кърпа, cunoscută în costumul popular din Bulgaria, de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. O trăsătură specifică a elementelor de împodobire a capului o constituie diversitatea relevantă a denumirilor locale, provenite în funcție de materia primă, culoare, statutul social și civil, dar și de vârsta purtătoarelor. Un loc aparte, în sistemul de învelire a capului, l-a avut barizul de fabrică, de bună calitate, – барис, барес. Denumirea de bariz s-a extins și asupra altor basmale decorative. Colecția MNEIN deține mai multe barize, basmale, baticuri și casânci purtate, în prima jumătate a sec. XX, de femeile tuturor etniilor basarabene. Basmaua, în calitate de component principal al sistemului de învelit al capului, se purta peste o altă piesă, numită визанка, croită din pânză albă industrială, în formă triunghiulară, decorată modest pe părțile vizibile. Această broboadă este similară cu legătoarea de cap, bine cunoscută în spațiul etnic românesc. Tradițional, basmaua a fost purtată atât de femei, cât și de fete. Basmalele fetelor se deosebeau prin marca diferențiatoare privind 7 vârsta lor. De multe ori, umblau cu capul descoperit, dar împodobit cu buchete de flori, numite китки, кидки. În cadrul sărbătorilor de peste an, fetele își împleteau cununițe din flori și ierburi purtătoare de funcții simbolice, comunicative și magice. În același context, semnalăm obiceiul de a prinde la ureche floarea de mușcată, care, în mitologia bulgară, semnifică sănătate, prosperitate și viață lungă. Acoperitorile de cap au avut o importanță esențială nu numai în domeniul utilitar și estetic. În cadrul obiceiurilor de familie și calendaristice, au fost purtătoare de simboluri tradiționale, au îndeplinit diverse funcții magice. De rând cu alte elemente vestimentare, basmalele au intrat în categoria celor mai bune daruri, s-au deosebit prin rolul de legământ la logodna tinerilor, prin funcția de simbol al relațiilor de rudenie. Elocvente au fost atribuțiile basmalei roșii – було, care a reprezentat marca distinctivă a costumului de mireasă, iar scoaterea basmalei de pe capul miresei însemna trecerea ei în categoria femeilor măritate. Basmaua roșie, în cadrul sărbătorilor de primăvară, a purtat valențe fertilizatoare.