Icoana populară din Podolia șirăspândirea ei în Basarabia secolului al XIX-lea
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
442 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-09 10:50
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478):7.04"XIX" (1)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
Istoria Americii de Nord. Americii Centrale (5922)
SM ISO690:2012
BRIHUNEŢ, Manole. Icoana populară din Podolia șirăspândirea ei în Basarabia secolului al XIX-lea. In: Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii: Sesiune ştiinţifică anuală. Programul şi rezumatele comunicărilor, 23 octombrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Editura „Lexon-Prim”, 2020, pp. 3-4. ISBN 978-9975-3454-7-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii 2020
Sesiunea "Perspective contemporane în etnologie, muzeologie și științele naturii"
Chişinău, Moldova, 23 octombrie 2020

Icoana populară din Podolia șirăspândirea ei în Basarabia secolului al XIX-lea

CZU: 94(478):7.04"XIX"

Pag. 3-4

Brihuneţ Manole
 
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
 
 
Disponibil în IBN: 29 octombrie 2020


Rezumat

În bisericile din Republica Moldova, se mai păstrează și până în prezent un tip de icoane care se deosebesc cardinal de formatul icoanelor familiare creștinului ortodox contemporan. Aceste icoane, provenite din centrele iconografice ale Podoliei, s-au răspândit pe o scară largă și în Basarabia secolului al XIX-lea. Icoanele care au supraviețuit timpului confirmă înflorirea artistică a acestui tip de icoane, oferindu-ne posibilitatea de a cerceta fenomenul răspândirii ei în Basarabia și influența asupra iconarilor locali. Una din particularitățile acestor icoane este că sunt pictate de meșteri populari, din care cauză arată mai mult ca un tablou, decât ca o icoană. Icoanele din acest grup sunt de format mare, având o lățime de până la doi metri, fiind împărțite în segmente, fiecare din segmente având propria compoziție, reproducându-se în ele diferite scene și sfinți. În același timp, pe aceste icoane, tradițional, erau pictați sfinții ale căror nume le purtau comanditarii, fiind decorate cu ornamente florale expresive, demonstrându-se prin ele percepția populară despre calitățile spirituale ale omului și frumusețea natuETNOGRAFIE 4 rii. Icoanele pictate în ulei pe pânză, după ce se uscau, erau scoase de pe ramă, strânse sul, duse în piețele din apropiere, inclusiv și în Basarabia, unde erau comercializate. După procurare, pânza cu chipurile sfinților era întinsă pe un suport de lemn, fiind înrămată și așezată la locul de închinare, de-a lungul perimetrului bisericii și în casele creștinilor. Biserica Ortodoxă Rusă, oficial, interzicea răspândirea acestor icoane, numindu-le necanonice, de proveniență uniată, deoarece pe ele erau reprezentate compoziții florale și alte simboluri pe care Biserica nu le agrea. Cu toate interdicțiile ecleziastice, fiind pe placul și înțelesul omului simplu, icoanele respective s-au răspândit masiv pe o arie geografică extinsă. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu răspândirea icoanelor monotipii, produse la scară largă în fabricile de imprimare a icoanelor, încetează și practicarea picturii în ulei a icoanelor populare pe pânză.