În materia Dreptului internaţional privat, legea competentă pentru a reglementa condiţiile de fond și efectele contractelor poartă denumirea de lex contractus, care se poate prezenta sub două forme: – lex voluntatis, adică legea aleasă de părţi în temeiul autonomiei de voinţă fundamentată pe principiul libertăţii contractuale. În acest context, așa cum părţile sunt libere să precizeze conţinutul contractului, acestea au posibilitatea să stabilească sistemul de drept aplicabil contractului, în sensul dreptului material; – în lipsa lex voluntatis, de legea determinată prin localizarea obiectivă a contractului, pe baza normelor conflictuale ale sistemului de drept al autorităţii competente (instanţă judecătorească sau arbitrală, notar etc.). Acest studiu abordează mecanismul localizării subiective și obiective a legii aplicabile contractului civil cu element de extraneitate, rolul prioritar fiind atribuit părţilor acestuia și, respectiv, în subsidiar, autorităţilor competente în soluţionarea disensiunilor juridice care le privesc. Libertatea de alegere a legii aplicabile contractului civil nu este atât de nelimitată, fiind expuse în conţinutul articolului circumstanţele în care autoritatea competentă sesizată cu soluţionarea unui litigiu privind executarea raporturilor contractuale trebuie să motiveze la examinarea fondului, reieșind din propriul sistem de drept (lex fori), aplicarea altei legi materiale decât cea indicată direct sau indirect prin voinţa părţilor.

In the field of private international law, the law competent to regulate the substantive conditions and effects of contracts is called the lex contractus, which can take two forms: – lex voluntatis, is the law chosen by the parties on the basis of the autonomy of will based on the principle of freedom of contract. In this context, as the parties are free to specify the content of the contract, they have the possibility to establish the legal system applicable to the contract, within the meaning of substantive law; – in the absence of lex voluntatis, of the law determined by the objective location of the contract, based on the conflicting norms of the legal system of the competent authority (court or arbitral tribunal, notary etc.). This study addresses the mechanism of subjective and objective localization of the law applicable to the civil contract with an element of foreignness, the priority role being assigned to its parties, and respectively, in the alternative, to the competent authorities in resolving legal disputes concerning them. The freedom to choose the law applicable to the civil contract is not so unlimited, as set out in the content of the article the circumstances in which the competent authority seised of a dispute concerning the performance of contractual relations (lex fori), the application of another material law than the one indicated directly or indirectly by the will of the parties. Key-words: principle of autonomy of will of the parties (lex voluntatis), law applicable to the contract, substantive conditions, point of contact, conflict of jurisdictions, conflict of laws, Rome I Regulation.