În afară de siturile de pe traseul gazoductului Ungheni-Chişinău, în anul 2017 pe moşia satului Mileşti au mai fost descoperite două obiective arheologice. Unul dintre ele, marcat Mileşti IV (Fig. 1, 1), se află în extravilan, la 0,4 nord de marginea localităţii, pe versantul vestic al unei văi şi reprezintă o aşezare din prima epocă a fierului. De pe suprafaţa sitului au fost colectate cioburi de vase lucrate cu mâna, unele fiind decorate cu brâu în relief. Celălalt punct arheologic, denumit Mileşti V (Fig. 1, 2), se găseşte tot în vatra agricolă a satului, la distanţa de circa 1 km nord de localitate şi la nord-est de o surpătură de pămănt, numită de localnici Râpa lui Coadă. În toamna anului 2017, drept urmare a depistării unei instalaţii de foc în malul lutăriei de pe partea estică a unui drum de ţară, în situl Mileşti V a fost executat un sondaj arheologic de salvare, având drept scop cercetarea complexului semnalat. În sondajul cu dimensiunile de 2x2 m a fost surprins aproape întreg complexul (Fig. 2), cu excepţia unei porţiuni din partea lui sudică, distrusă anterior prin excavarea lutului. Complexul prezenta un cuptor menajer de lut de formă oval-circulară, cu dimensiunile de 1,50x1,58 m. Pereţii cupolei s-au păstrat pe o înălţime maximă de 0,2 m, având grosimea de 3-5 cm. Vatra instalaţiei se găsea la adâncimea de circa 0,5 m de la nivelul actual de călcare a solului şi consta dintr-un strat de lut făţuit cu grosimea 3-5 cm, aplicat pe o platformă din pietre de râu de dimensiuni mici şi medii. În jumătatea sudică a vetrei au fost identifi cate două straturi de lipitură depuse succesiv şi zgurifi cate, ceea ce arată că instalaţia a fost folosită o perioadă mai îndelungată, cunoscând şi reparaţii. Utilizarea intensă a cuptorului este dovedită şi de faptul că de jur-împrejurul pereţilor lutul viu era ars la roşu pe o grosime de circa 8 cm. Gura cuptorului şi eventuala groapă de acces nu s-au păstrat, ele afl ându-se în partea de sud a complexului, distrusă de lutărie. Din solul de umplutură al cuptorului au fost recuperate câteva cioburi de vase lucrate la roata cu turaţie lentă, având scoică şi alţi degresanţi în textură, caracteristice pentru sec. XII-XIII. Dintre aceste materiale se remarcă două fragmente de la o oală având gura largă, buza răsfrântă, prevăzută cu o şănţuire pe latura interioară pentru capac, şi corpul bombat, decorat cu linii incizate orizontal şi cu motive incizate în formă de ghirlandă (Fig. 3, 1-2). Pe baza acestor vestigii, complexul cercetat poate fi atribuit grupului cultural Răducăneni din sec. XII-XIII. Este de menţionat însă că în zona adiacentă cuptorului s-au găsit puţine resturi ceramice. Dintre ele, unele cioburi (Fig. 3, 3) sunt databile în evul mediu timpuriu (sec. XII-XIII), iar altele aparţin unor vase lucrate la roata rapidă din pastă nisipoasă de culoare cărămizie (Fig. 3, 4) ori cenuşie (Fig. 3, 5), specifi ce evului mediu târziu sau chiar epocii moderne (sec. XVII-XIX).figureFig. 1. Poziţia topografi că a siturilor Milesti IV(1) şi Mileşti V (2).figureFig. 2. Cuptorul menajer, vederi dinspre S (1) şi E (2).figureFig. 3. Fragmente ceramice găsite în cuptor (1, 2) şi la suprafaţa solului (3-5).