Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
602 23 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-12-06 21:12 |
SM ISO690:2012 CIOBANU, Gheorghe. Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile
şi otrăvitoare
. In: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale, 2010, nr. 3(26), pp. 12-23. ISSN 1857-0011. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale | ||||||
Numărul 3(26) / 2010 / ISSN 1857-0011 | ||||||
|
||||||
Pag. 12-23 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Dintre miile de specii de ciuperci cunoscute, mai puţin de 100 de specii sunt otrăvitoare şi numai 10-20
de specii pot fi responsabile de decese. Peste 90% din intoxicaţiile cu evoluţie fatală sunt provocate de ciupercile din specia Amanita Phalloides.
Intoxicaţiile tind să apară primăvara şi toamna, când speciile de ciuperci prezintă un vârf de creştere cu maximum
de incidenţă în perioada iulie-noiembrie.
Precocitatea debutului manifestărilor clinice după ingestia de fungi este un indicator al toxicităţii. Manifestările
clinice care se instalează până la 6 ore (manifestări gastrointestinale) au o evoluţie clinică mai uşoară,
simptomele care debutează după 6 ore şi mai târziu – evoluţia clinică va fi mai gravă, cu tulburări ale funcţiei
hepatice, hepatotoxicitate, dereglări ale SNC şi instalarea sindromului hepatorenal.
Intervalul de timp între momentul ingestiei şi manifestările clinice este în dependenţă de toxinele implicate.
Un interval ce depăşeşte 6 ore de la ingestie ne sugerează prezenţa amatoxinei, giromitrinei sau orelanin/
orelinei, un interval de până la 6 ore ne sugerează prezenţa coprinului, acidului ibotenic/nus, cinolului, muscarinei
sau psilocin/psilocibinei.
Vârstele extreme, copiii şi bătrânii sunt mai susceptibili şi mai sensibili la deshidratare şi efectele toxinelor
ingerate.
Diagnosticul precoce al intoxicaţiilor cu ciuperci şi aplicarea unui tratament complex şi intensiv până la
instalarea semnelor de insufi cienţă hepatică poate reduce mortalitatea la 10-15 % (S. Vesconi, M. Langer, I.
Iapichino, şi al., 1985). |
||||||
|