Pentru tratamentul sindromului metabolic (SM) ghidurile curente propun modifi cări ale stilului de viaţă (SV) (dietă şi activitate fi zică) drept intervenţie de prima linie. Însă puţine studii au fost efectuate până-n prezent în acest domeniu. Scăderea în greutate a fost recunoscută drept un factor important în managementul SM, suplimentar la exerciţiile fi zice sistematice. Mai mult decât atât, ameliorarea indicilor SM a fost susţinută doar atunci când modifi cările SV au fost menţinute lungă durată, considerând o astfel de menţinere drept un factor important al tratamentului. Multiple şedinţe follow-up (de supraveghere) s-au dovedit mai efi ciente în menţinerea modifi cărilor SV, comparativ cu o singură şedinţă de consiliere la sfârşitul perioadei de follow-up. Câteva tehnici comportamentale au fost, la fel, bine-venite şi utilizate pentru ameliorarea complianţei pacienţilor. Deşi majoritatea acestora s-au dovedit efi ciente în obţinerea unei complianţe de scurtă durată la regimul alimentar (şi tratament prin exerciţiu fi zic), dovezile sunt limitate în privinţa strategiilor specifi ce care ar fi de cel mai mare ajutor, în contextul unei intervenţii structurate, personalizate în SM, pentru o menţinere de lungă durată a modifi cărilor SV la pacienţii respectivi.

For the treatment of the metabolic syndrome (MS) current guidelines propose lifestyle (LS) changes (diet and physical activity) as a fi rst-line intervention. However, few studies have been conducted fi ll now in this fi eld. Weight loss has been recognized as an important issue in the management of MS, in addition to exercise training. Moreover, improvement in MS parameters was sustained only when changes in LS were maintained, rendering maintenance as an important treatment issue. Multiple follow-up booster sessions proved more effective in maintaining LS changes than one counseling session at the end of follow-up. Several behavioral techniques have also been used to improve patients’ adherence. Although most of these were found effective in achieving short-term adherence to the dietary regimen (and exercise treatment), the evidence is limited regarding specifi c strategies that are most helpful, in the context of a structured, tailored MS intervention, for the long-term maintenance of LS changes.