Epidemiile și pandemiile de ciumă din trecutul umanității au fost descrise în sursele istorice și operele literare. „Ciuma lui Iustinian” (541–542), „Moartea Neagră” (1347–1351) și „Marea ciumă din Londra” (1665), fiind inițial relevate de istorici, au devenit cu timpul subiecte de creație pentru scriitori, poeți și jurnaliști. Subiectul ciumei a fost diversificat, fiind abordate manifestările sale polivalente, inclusiv simbolurile zoomorfe. Impactul dezastruos al ciumei asupra societății a fost transformat ulterior în procedeu literar de critică a viciilor umane prin creații metaforice și alegorice, elaborate de epigramiști, scriitori umoriști și satirici.

Plague epidemics and pandemics in the past of humanity have been described in historical sources and literary works. “Justinian’s Plague” (541–542), “The Black Death” (1347–1351) and “The Great Plague of London” (1665), initially revealed by historians, eventually became creative subjects for writers, poets and journalists. The subject of the plague was diversified, being approached its polyvalent manifestations, including zoomorphic symbols. The disastrous impact of the plague on society was later transformed into a literary process of critique of human vices through metaphorical and allegorical creations, elaborated by epigrammists, humorous and satirical writers.