Subiectul articolului are ca centru de greutate procesul educaţional, dar autorul nu încearcă o prezentare exhaustivă, ci îl interesează acele aspecte care trimit în mod evident către pragmatică. Tematica articolului este aceea de a reconstitui pasul argumentativ care pare a lipsi din experienţa educaţională de la noi și a merge pe unele provocări cu care se confruntă educaţia în ziua de azi: cele pedagogico-societale. Împărtășirea unor strategii educaţionale au scopul de a susţine depășirea problemelor de vorbire, care se fac tot mai evidente în contextul relaţiilor sociale. Motivul pentru care autorul a abordat problematica pragmaticii în raport cu învăţarea este unul funcţional. Tratarea în alt mod nu este o modă, ci este o valoare. De aceea, pentru a răspunde cerinţelor societăţii prezente, mijlocul de „a merge” înainte este unul benefic. Aducând discuţia mai aproape de practica școlară, vom observa că, în majoritatea cazurilor, pragmatica oscilează între categoria de acţiune și cea a limbajului. Legând pragmatica de învăţare, ca problemă și ca practică, am considerat că învăţarea pragmatică începe odată cu apariţia explicită a noilor orientări în educaţie și constă, în ultimă instanţă, în participarea la construcţia propriului parcurs cognitiv. Ea este, din acest punct de vedere, o acţiune „deschisă”, care va dura atât timp cât vorbește și acţionează fi inţa umană. Poziţia metodologică din care autorul a considerat că poate îndeplini mai bine obiectivele propuse este cea a analizei neformale, promovând spiritul critic de gândire, propriu fi losofi ei analitice. Totodată, s-a încercat îmbinarea demersului critic de clarifi care conceptuală specifi c acestei filosofii cu tehnica postmodernistă a juxtapunerii ideilor prin colaj de citări sau parafraze. Această tehnică a fost utilizată mai mult ca instrument persuasiv, și nu ca asumare a unui mod de fi losofare, valorizând-o sub formă de procedură analitică cu efecte benefice în planul argumentării.

The subject of the article focuses on the educational process, but the author does not try to make an exhaustive presentation, but is interested in those aspects that obviously refer to pragmatics. The theme of the article is to reconstruct the argumentative step that seems to be lacking in our educational experience and to go on some challenges that education faces today: the pedagogical-societal ones. The sharing of educational strategies aims to support overcoming speech problems, which are becoming increasingly evident in the context of social relations. The reason why the author approached the issue of pragmatics in relation to learning is a functional one. Treating it differently is not a fad, but a value. Therefore, in order to meet the requirements of the present society, the means of “going forward” is a beneficial one. Bringing the discussion closer to school practice, we will notice that, in most cases, pragmatics oscillates between the category of action and that of language. Linking the pragmatics of learning, as a problem and as a practice, we considered that pragmatic learning begins with the explicit emergence of new guidelines in education and consists, ultimately, in participating in the construction of one’s own cognitive path. It is, from this point of view, an “open” action, which will last as long as the human being speaks and acts. The methodological position from which the author considered that he can better fulfill the proposed objectives is that of informal analysis, promoting the critical spirit of thinking, proper to analytical philosophy. At the same time, an attempt was made to combine the critical approach of conceptual clarifi cation specifi c to this philosophy with the postmodernist technique of juxtaposing ideas through collage of quotations or paraphrases. This technique was used more as a persuasive tool, and not as an assumption of a way of philosophizing, valuing it in the form of an analytical procedure with benefi cial eff ects in terms of argumentation.