Autorii abordează problema privind atestarea și modul în care aceasta se raportează la unele experienţe pozitive pentru a-și identifica configuraţia. Dincolo de aspectele teoretice de ordin general, se insistă și pe latura descriptiv-comparativă, pentru a explica unele aspecte ale atestării personalului știinţific și știinţifico-didactic din perspectiva mobilurilor care stau la baza motivării activităţii de cercetare știinţifică. Concluzia la care se ajunge este că atestarea nu trebuie redusă doar la o simplă activitate sau la niște simple criterii, ci aceasta trebuie să se constituie, în primul rând, întrun sistem de gândire și analiză, având un obiect concret, o concepţie și principii specifi ce, o strategie și o tactică pe măsură, urmărind demonstrarea faptelor și fenomenelor prin cazuri concrete. Confi gurarea profi lului atestării și semnificaţiei acesteia în sfera cercetărilor știinţifice este ceea ce poate constitui un răspuns necesităţilor de modernizare a procesului de atestare, cerute de transformările societale. Formularea unui răspuns la întrebarea „La ce folosește atestarea?” pare a fi o întreprindere atractivă și legitimă, o „filosofie asumată” asupra „meritelor” acesteia. Argumentele care stau la baza acestui articol sunt cuprinse explicit în noţiunea de atestare, care, în prezent, are relevanţă pentru mai mulţi factori implicaţi în proces. De aceea au considerat important să clarifi ce sensul în care este folosită noţiunea dată în context socio-cultural și chiar filosofic, pe alocuri, fără pretenţia că ar avea răspuns la toate întrebările posibile.

The authors address the issue of attestation and how it relates to some positive experiences to identify their confi guration. Beyond the general theoretical aspects, the descriptive-comparative side is insisted on, in order to explain some aspects of the attestation of the scientifi c and scientific didactic staff from the perspective of the motives that underlie the motivation of the scientific research activity. The conclusion reached is that the attestation must not be reduced to a simple activity or to some simple criteria, but it must constitute, first of all, a system of thinking and analysis, having a concrete object, a conception and specifi c principles, a tailor-made strategy and tactics, aiming at demonstrating facts and phenomena through concrete cases. The configuration of the attestation profi le and its signifi cance in the fi eld of scientifi c research is what can be a response to the needs of modernization of the attestation process, required by societal transformations. Formulation of an answer to the question “What is the use of the attestation?” seems to be an attractive and legitimate undertaking, an “assumed philosophy” on its “merits”. The arguments underlying this article are explicitly contained in the notion of attestation, which is currently relevant to several factors involved in the process. That is why they considered it important to clarify the meaning in which the given notion is used in a socio-cultural and even philosophical context, in some places, without claiming to have answered all possible questions.