Surditatea senzorineurală (SSN) se manifestă clinic prin deficienţă auditivă de tip percepţie şi/sau acufene (zgomote auriculare). SSN afectează procesul de percepere a sunetelor. Substratul anatomic al acestor dereglări este situat nu la nivelul urechii externe şi medii, dar la nivelul urechii interne (organul Corti), nervului auditiv, centrilor nervoşi subcorticali și corticali. SSN este agravantă prin consecinţele sale: dereglări senzorineurale, care sunt cauzele principale ale surdităţii profunde şi ale cofozei; importanţa consecințelor în invalidizare, în special la copii, nu se compară cu cele ale surdităţii de transmisie şi mixte; posibilităţile recuperării medicamentoase ale afecţiunilor senzorineurale sunt destul de rezervate; ajutorul medical, electroacustic, surdopedagogic la pacienţii cu SSN este costisitor (1).
Principiile de bază ale tratamentului SSN acute sunt: înlăturarea factorului etiologic; începutul tratamentului în termen cât mai precoce de la debutul bolii, care să includă: îmbunătăţirea hemodinamicii şi a funcţiei pereţilor vasculari ai urechii interne; terapia de deshidratare labirintică, detoxicare și hiposensibilizare; ameliorarea metabolismului urechii interne; îmbunătățirea transmiterii sinaptice a impulsurilor nervoase; micşorarea excitabilităţii sistemului nervos central și vegetativ. Medicamentele de prima linie utilizate în tratamentul SSN sunt: vasodilatatoare cerebrale, nootrope, antioxidante, vitamine, diuretice, corticosteroizi. Medicamentele pătrund în urechea internă din circulaţia sistemică fie prin mecanisme de transport sau prin dizolvare în endoteliul capilar. Traversarea barierei hematolabirintice de către medicamente depinde de caracteristicile chimice ale acestora. Medicamentele cu greutate moleculară sau încărcătura electrică mari traversează cu dificultate în mod pasiv. Liposolubilitatea mare facilitează trecerea. Medicamentele care se leagă de proteine traversează mai greu. Potenţialul pozitiv neobişnuit din scala media îngreunează suplimentar trecerea medicamentelor încărcate pozitiv, deoarece acestea au de înfruntat un gradient electric invers (2,3)
Medicamentele combinate presupun asocierea într-un singur preparat a doi sau mai mulţi agenţi cu acţiune terapeutică diferită, în doză fixă. Ele, conţinând în sine substanţe active cu diferită acţiune, au o şansă statistică de succes mai mare, deoarece, acţionând asupra mai multor mecanisme ce intervin în declanşarea stării patologice, cresc probabilitatea de a obţine un răspuns terapeutic sporit. Reducerea efectelor secundare, rezultată din utilizarea unor doze mai mici de substanţe active cu reacţii adverse diferite, creşte tolerabilitatea medicaţiei şi complianţa pacienţilor la tratament. Este cunoscut faptul, că tratamentul cu un singur medicament, care vizeaza o anumită țintă nu mai este considerat a fi unul optim în tratarea și gestionarea multiplelor maladii. In același timp, tot mai multe studii de specialitate relevă potențialele avantaje ale utilizării produselor farmaceutice multicomponent. În prezent, medicamentele multicomponent reprezintă aproximativ o treime din medicamentele utilizate în practica generală și o cincime din terapia spitalicească (4, 5).
Tratamentul SSN este caracteristic prin: administrarea preparatelor din diverse grupuri farmacologice, prescrierea combinată a medicamentelor, utilizarea medicamentelor cu potențial efect ototoxic (diunetice, antiinflamatorii, antibacteriene), în special, pentru tratamentul formelor acute. Aspectele menționate indică necesitatea studiilor privind elaborarea și utilizarea produselor combinate în farmacoterapia SSN.
Bibliografie 1. Gârbea Şt. Otologie. Monografie, Bucuresti, 1985, 560.
2. Hongzhuo L., Jinsong H., Kevin S.Li. Current strategies for drug delivery to the inner ear. Acta Pharmaceutica Sinica B 2013;3(2):86–96. 3. Parii S., Chiaburu A., Diacova S., Parii B. Farmacoterapia surdităţii neurosenzoriale acute şi cronice: medicamente ototoxice şi otoprotectoare. În: Revista Farmaceutică a Moldovei. Chişinău, 2008, nr. 3-4, p. 48-52.
4. Uncu L., Valica V., Ciobanu N. Produse farmaceutice multicomponent: aspect de elaborare și utilizare. Volumul de rezumate Simpozionul Național de Farmacie Clinică, București, 2016.
5. Jing Hao, R. Rodriguez-Monguio, E. Seoane-Vazquez. Fixed-dose combination and single active ingredient drugs: a comparative cost analysis. Expert Rev. Pharmacoecon. Outcomes Res. 16(1), 127–134, 2016.

Sensorineural hearing loss (SNHL) is manifested clinically by perception-type of hearing loss and / or tinnitus (aural noise). SNHL affects the perception of sounds. An anatomic substrate of these disorders is not located in the external and middle ear, but in the inner ear (Organ of Corti), auditory nerve, subcortical and cortical nerve centers.

The SNHL is aggravated by its consequences: sensorineural disturbances, which are the main causes of profound deafness and cohesiveness. The importance of the consequences in invalidation, especially in children, are not comparable with those of transmission and mixed deafness. The possibilities of drug recovery of sensorineural disorders are fairly reserved; medical, electro acoustic and rehabilitation in patients with SNHL are expensive. (1)
Basic principles of treatment of acute SNHL are: removing of the etiologic factor; start treatment within as early onset disease, which include: improving hemodynamics and vascular walls function of the inner ear; labyrinthine dehydration therapy; detoxication and hypersensitivity therapy; improvement inner’s ear metabolism; improvement of synaptic transmission of nerve impulses; decreasing the excitability of the autonomic and central nervous systems. The first-line drugs used in the treatment of SNHL are: cerebral vasodilators, nootropes, antioxidants, vitamins, diuretics, corticosteroids.
The drugs enter the inner ear from the systemic circulation through mechanisms of transport or by dissolution in capillary endothelium. The crossing of the hematolabyrinth barrier by drugs depends on their chemical characteristics. Drugs with molecular weight and high electric charge passively crossed through with difficulty. High liposolubility facilitates passage. Drugs that bind to the proteins crosses harder. The unusual positive potential in the media also makes it more difficult for positively charged drugs to pass because they have to face an opposite electrical gradient. (2,3)
Combination drugs involve the combination in a single preparation of two or more different therapeutic agents with a fixed dose. They, containing active substances of different action, have a higher statistical chance of success because, by acting on several mechanisms involved in the onset of the pathological condition, the probability of obtaining an increased therapeutic response is increased. Reducing the side effects resulting from the use of lower doses of active substances with different side effects and tolerability increase patients' medication compliance to treatment.
It is known that treatment with a single drug, aiming at a specific target is no longer considered optimal in the treatment and management of multiple ailments. In the meantime, more and more specialized studies reveal the potential advantages of using multicomponent pharmaceutical products. Currently, multicomponent drugs

account for about one-third of the drugs used in general practice and a fifth in hospital therapy. (4,5)
The SNHL treatment is characterized by: administration of preparations from different pharmacological groups, combined prescription of drugs, use of drugs with the potential ototoxic effect (diuretics, anti-inflammatory, antibacterial), especially for the treatment of acute forms. These aspects indicate the need for studies on the development and use of combined products in SNHL pharmacotherapy.