În articol sunt examinate trei clivaje politice fundamentale, și anume –vectorul european – proiectul estic, unitarism – federalism și unionism – moldovenism, diviziuni care marchează polarizarea societății din Republica Moldova în două tabere cu opțiuni opuse de dezvoltare a țării.Se arată că teoria clasică a clivajelor a lui S.M. Lipset și St. Rokkan are ca punct de reper identificarea paradigmei a patru clivaje pentru cazul Europei Occidentale și a fost transpusă în sisteme de partide.Se susține ideea că clivajele sociopolitice identificate pot fi numite reactualizate, pentru că ele au apărut de facto încă de la începutul independenței Republicii Moldova din 1991 și au radicalizat clivajul dreapta-stânga, bazându-se pe opoziția dintre progresivism și conservatorism. Se ajunge la concluzia că clivajele politice cu care se confruntă Republica Moldova s-au amplificat pe fundalul crizei multidimensionale în etapa reformelor democratice nefinalizate și a modernizării instituționale întârziate, înaintând cerinţe deosebite faţă de calitatea actului de guvernare și eficacitatea acțiunii publice desfășurate de către guvernanți.

The article examines three fundamental political cleavages, namely - the European vector - the Eastern project, Unitarianism-Federalism and Unionism-Moldovanism, divisions that mark the polarization of the Moldovan society in two camps with opposing options for the country development. It is shown that the classical cleavage theory of S.M. Lipset and St. Rokkan aims to identify the paradigm of four cleavages for the case of Western Europe and has been transposed into party systems. The article supports the idea that the identified socio-political cleavages can be called updated, because they have appeared de facto since the proclamation of the independence of the Republic of Moldova in 1991 and have radicalized the right-left cleavage, based on the opposition between progressivism and conservatism. It is concluded that the political cleavages faced by the Republic of Moldova were amplified against the backdrop of the multidimensional crisis at the stage of unfinished democratic reforms and delayed institutional modernization, placing special demands on the quality of the governance act and the effectiveness of the public action carried out.