În acest material este examinată atitudinea găgăuzilor față de limba lor maternă. În calitate de surse sunt utilizate materiale din ziare („Vesti Gagauzii”, „Ana sözü”), opere artistice ale poeților de origine găgăuză, publicații științifice, precum și lucrări ale unor amatori de istorie care conțin idei mitologice despre găgăuzi, istoria și cultura lor. Pe parcursul studiului, am ajuns la următoarele concluzii: 1. Tendința „îmbătrânirii” limbii se observă în special în operele artistice, în materialele din ziare și în creațiile unor istorici-amatori. În același timp, identificarea limbii găgăuze cu limba oguzilor deja dispăruți și percepția inscripțiilor runice Orkhon ca fiind prima limbă scrisă a găgăuzilor sunt destul de frecvente. În plus, este declarată înrudirea genetică cu popoarele turcice, iar în una din operele istoricilor-amatori se solicită consolidarea tuturor popoarelor turcice și restabilirea unei singure limbi turcice cu scopul unificării globale a lumii turcice. 2. În lucrările poetice ale scriitorilor găgăuzi și în publicațiile de ziare se observă sacralizarea limbii materne. Limba este prezentată ca cea mai mare valoare pentru găgăuzi, moștenită de la strămoșii lor. Studiul a arătat că materialele din ziarele din 1989 până în 1994 conțin cel mai mare număr de publicații dedicate subiectului limbii materne. Locul principal printre aceste materiale pentru perioada indicată este ocupat de note și articole care reprezintă lecții de limbă găgăuză. Studiile de acest gen fac posibilă avansarea în cercetarea ierarhiei elementelor de bază ale identității etnice a găgăuzilor. Conform constatărilor preliminare, în ierarhia caracteristicilor de identificare în literatura artistică primul loc aparține identității regionale, limbii i se oferă a doua poziție. În același timp, în presă și în operele amatorilor de istorie, limba ocupă primul loc.