The article examines some aspects of the Romanian phonetic accent. Unlike languages with a fixed, stable accent, Romanian, like some Romance languages, has a free, unstable accent in the sense that it does not necessarily fall on the same syllable in different words. Having a dynamic character and being placed on any syllable in the word, it is pronounced in the accented syllable with a greater intensity than in the unaccented ones. At the same time, it is a means of semantic differentiation of words and delimitation of grammatical forms. A special place is occupied by the study of accentual variants, which are imposed by versification or stylistic needs and are widely used, especially by writers.

Articolul examinează unele aspecte ale accentului fonetic românesc. Spre deosebire de limbile cu accent fix, stabil, româna, ca şi unele limbi romanice, are accent liber, nestabil în sensul că nu cade obligatoriu pe aceeaşi silabă în diferite cuvinte. Având caracter dinamic şi fiind plasat pe orice silabă din cuvânt, el este rostit în silaba accentuată cu o intensitate mai mare decât în cele neaccentuate. Totodată constituie un mijloc de diferenţiere semantică a cuvintelor şi de delimitare unor forme gramaticale. Un loc aparte ocupă studierea variantelor accentuale, care sunt impuse din necesităţi de versifcaţie sau stilistice şi sunt utilizate pe larg, mai ales, de scriitori.