În prima parte, articolul prezintă o sinteză a ideilor vizând sensul derivaţional. În continuare, el conţine o descriere amplă a sensului derivaţional reprezentând o entitate semantică ce apare în vorbire ca rezultat al stabilirii unor raporturi între fragmentul din realitate ce trebuie denumit şi acel fragment care este obiect de comparaţie. Sensul derivaţional reflectă cele mai generale trăsături ale fenomenului desemnat, trăsături care se manifestă în cadrul relaţiilor dintre motivat şi motivant. De asemenea, sunt identificate formulele care permit definirea sensului derivaţional pornind de la diverse tipuri de relaţii stabilite între cele două componente ale derivatului. Totodată, sunt analizate relaţiile existente între sensul derivaţional şi alte tipuri de semnificaţii, şi anume semnificatul categorial al părţilor de vorbire, dar şi o serie de componente semantice latente, implicite, lipsite de mijloace de expresie la nivelul cuvântului sau al construcţiilor sintactice.