În reprezentarea contabilă a situației financiare a unei întreprinderi, pretutindeni, este utilizată balanța contabilă a cărei relație fundamentală este exprimată prin echilibrul imperativ ”activ = pasiv”, cu o problematică interpretare. Deoarece semnul de egalitate (=) este expresia unei implicații reciproce (⇆), citirea relației reciproce conduce la formularea vagă ”pasiv este condiția necesară și suficientă pentru activ”. Interpretarea întreprinderii ca entitate economică pune în discuție problema propriei existențe și subordonarea relației verbului ”a fi”. A fi într-o situație financiară dobândește, astfel, expresia paradoxală ”a fi activ = a fi pasiv” care lasă existența întreprinderii fără determinare. Definită, însă, ca entitate economică, ”întreprinderea” dobândește înțelesul de entitate cu conștiința autoguvernării propriei existențe auto-manifeste într-o realitate mundană. Articolul prezintă construirea arhetipul uman al întreprinderii (omul primordial având semnificația existenței proprii, prin propria întreprindere mundană) prin cele două manifestări reflexive: auto-guvernarea propriei existențe, pe fundamentul filosofiei contemplative Cogito ergo sum ”Cuget deci exist” (exist = cuget sau exist ⇆ cuget) și auto-manifestarea pe fundamentul filosofiei mundane, acțiune = pasiune sau suferință (acțiune ⇆ pasiune sau suferință) care explică relația contabilă fundamentală, ”activ = pasiv”, prin expresia ”pasiunea sau suferința sunt condiția necesară și suficientă pentru oricare activitate mundană”

In the accounting representation of an enterprise's financial situation everywhere, is used the balance sheet, of which fundamental relationship is expressed by the equilibrium ”active = passive”, having a problematic interpretation. Since the sign of equality (=) is the expression of a reciprocal implication ( ⇆ ), reading the mutual relationship leads to vague formulation as "passive is the necessary and sufficient condition for the asset." Interpretation of the enterprise as an economic entity puts into question the problem of its own existence and the subordination of the relation of the verb "to be". Thus, being in a financial situation acquires the paradoxical expression "to be active = to be passive" that leaves the existence of the enterprise without determination. Defined, however, as an economic entity, the "enterprise" acquires the meaning of an entity with the consciousness of self-governing its own self-manifesting existence in a mundane reality. The article presents the build of build the human archetype of the enterprise (the primordial man having the signification of its proper existence through its proper mundane enterprise) through the two reflexive manifestations: the selfgoverning of its own existence, on the basis of the contemplative philosophy Cogito ergo sum ”I think, therefor I am” (I am = I think or I am ⇆ I think) and self-manifestation on the basis of mundane philosophy action = passion or suffering (action ⇆ passion or suffering) that explains the fundamental accounting relationship, ”active=passive”, through the expression "passion or suffering are the necessary and sufficient condition for any mundane activity.