În prezentul studiu este analizat, potrivit unei sinteze analitice asupra aspectelor evolutive ale succesiunii, fundamentul dreptului de moștenire, care este studiat prin prisma a trei teorii: 1) familia sau continuarea dincolo de moarte a persoanei defunctului; 2) voința prezumată a defunctului ca datorie și necesitate socială; 3) jus abutendi. Referindu-ne în mod special la succesiunea testamentară, este evident că din cele mai vechi timpuri atăt în doctrină, căt și în jurisprudență au fost ridicate numeroase întrebări ce au stat la baza asigurării transmiterii patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă. Se argumentează că, datorită importanței pe care o are această instituție în dreptul civil, unele dintre preocupările savanților în materie de moștenire vizează fundamentul dreptului unei persoane de a dispune prin acte juridice de bunurile sale pentru cauză de moarte.

This study represents an analytical approach to the right of inheritance by means of determining the evolution of succession law, generally described by three doctrine categories: 1) the family or the deceased, beyond his death; 2) the presumed favour of the deceased to society; 3) the right to destroy – jus abutendi. With a focus on the Testamentary succession, there was established that since ancient times there have been raised questions both in doctrine and in jurisprudence with regard to the procedure of ensuring the transmission of patrimony after the person’s death to one or more living persons. The right of inheritance is of irrefutable value to the civil law system. Within this study there is analyzed a great share of the research efforts carried out in this field. Per general opinion, it was established that the right of inheritance originates in the right of a person to dispose of his or her goods through legal documentation in case of his or her death.