În articolul de faţă autorii se referă la stabilirea mărimii rezultatului final al unei entităţi economice, care se va realiza, mai întâi, prin înregistrarea curentă în contabilitatea acesteia a operaţiilor ce privesc întreaga perioadă la care se referă, inclusiv evidenţierea diferenţelor în plus sau în minus constatate la inventarierea generală şi ajustările pentru deprecierea pierderilor de valoare sau constituirea de provizioane. Apoi, se va întocmi balanţa de verificare intermediară a conturilor sintetice şi analitice, care permite controlul cu identificarea eventualelor erori de înregistrare şi obţinerea unor date certe pentru determinarea rezultatului brut al exerciţiului. Astfel, cunoaşterea rezultatului fiecărui exerciţiu financiar încheiat constituie, pentru orice entitate economică, un obiectiv hotărâtor – obligatoriu. Punctul de referinţă în cunoaşterea bazei de calcul a impozitării profitului pleacă de la determinarea rezultatului contabil brut, care se face prin metoda diferenţei. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil fiscal, care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal şi cu deducerile fiscale.