Angajamentul unei publicaţii ştiinţifice este de a circula cât mai mult posibil – acesta este şi unul din principiile Accesului Deschis (Open Access – OA) la informaţie. În era digitală, această responsabilitate include şi explorarea noilor tehnologii de publicare şi modelelor economice pentru îmbunătăţirea accesului la publicaţiile ştiinţifice. Larga circulaţie a publicaţiei îi adaugă valoare şi este un aspect semnificativ în cerinţa de a genera cunoştinţe. Dreptul de a cunoaşte şi dreptul de a fi cunoscut produc în această situaţie un mix, care beneficiază totalmente de OA. Această capacitate tot mai mult diminuează decalajul dintre ţările dezvoltate şi mai puţin dezvoltate prin asigurarea accesului la informaţie, ce este foarte important pentru educaţie, cultură şi dezvoltarea ştiinţifică la în general. OA poate stimula schimbul de informaţii şi cunoştinţe în comunităţile de educaţie şi ştiinţă în ţările slab dezvoltate economic.  Bibliotecile universitare se poziţionează în fruntea mişcării Accesului Deschis la informaţie. Tendinţele multiple ale accesului deschis la publicaţii, în ultimii ani, confruntă bibliotecile cu noi provocări şi prezintă oportunităţi promiţătoare. Mişcarea OA a găsit în bibliotecile universitare un refugiu pentru soluţionarea problemelor. Pe măsura creşterii preţului la publicaţiile şi a restricţiile accesului la ele, repozitoriile devin o modalitate de acces relativ ieftină şi uşoară, realizată în cadrul parteneriatului biblioteca–facultatea. Prin intermediul repozitoriilor instituţionale, acest parteneriat devine editor alternativ al publicaţiilor ştiinţifice. OA este deosebit de important pentru bibliotecile universitare, rolul lor fiind de a ghida cercetătorii în utilizarea repozitoriului instituţional. Din cauza reducerilor bugetare anuale, inflaţia, şi costul ridicat la reviste şi cărţi, bibliotecile nu reuşesc să satisfacă cerinţele informaţionale ale utilizatorilor. OA este modalitatea cea mai recentă de a sprijini activităţile de cercetare instituţională, prin furnizarea de informaţii la costul şi timpul efectiv, la momentul potrivit şi în formatul potrivit. OA are numeroase impacte asupra bibliotecilor universitare: economice, tehnologice, de colectare şi gestionare a informaţiilor, serviciile de referinţă, cultura informaţiei. Pentru bibliotecile universitare OA este o condiţie prealabilă pentru a supravieţui şi a prospera la etapa actuală. OA este o schimbare de paradigmă de la modelul tradiţional al comunicării ştiinţifice la accesul deschis [5]. Datorită legăturii puternice între accesul liber şi misiunea bibliotecii, nu este surprinzător faptul că bibliotecile sunt implicate într-o gamă largă de activităţi legate de accesul deschis. Ca exemplu poate servi campania de promovare a Accesului Deschis, lansată în septembrie 2009 la Bursa de la Harvard (DASH). Peste 350 de membri ai comunităţii de cercetare de la Harvard, de la toate facultăţile, au depus sute de lucrări ştiinţifice în repozitoriul instituţional [2].  Research Information Network recunoaşte că, pe termen lung, Accesul Deschis poate ajuta la reducerea presiunii asupra bugetelor bibliotecilor, iar pentru următorii trei-cinci ani cel puţin, iniţiativele OA vor continua să reprezinte sarcini primordiale pentru biblioteci. Bibliotecile universitare vor susţine trei iniţiative majore ale Accesului Deschis: catalog online cu acces public (OPAC), arhive instituţionale şi revistele OA [3]. Prin intermediul OPAC-lui, biblioteca poate deţine controlul asupra aspectului şi funcţionalităţii interfeţei de acces la informaţie. Repozitoriul instituţional (IR) fiind cunoscut şi ca arhivă digitală, este văzut ca cea mai rapidă cale a accesului la cea mai largă gamă de literatură ştiinţifică, deoarece acesta permite autorilor de a publica fără bariere rezultatele cercetărilor.  Repozitoriul oferă numeroase beneficii pentru instituţii academice, autori şi biblioteci. Unul din beneficii este creşterea vizibilităţii şi prestigiului. Repozitoriul instituţional ca un instrument de marketing poate fi utilizat pentru atragerea personalului, studenţilor şi a finanţatorilor. Totodată, acesta este o modalitate pentru centralizarea, stocarea pe termen lung a tuturor tipurilor de materiale instituţionale în sprijinul proceselor de învăţare, predare şi de cercetare [1]. Este o modalitate de a maximiza disponibilitatea, accesibilitatea şi funcţionalitatea rezultatelor cercetării ştiinţifice.  IR oferă bibliotecarilor o vizibilitate crescută şi o prezenţă instituţională activă. Prin intermediul IR, biblioteca stabileşte parteneriate durabile cu facultăţile. Bibliotecile pot asigura competenţe necesare pentru a dezvolta şi a menţine un IR eficient şi să acţioneze ca agenţi ai schimbării în sprijinul implementării Accesului Deschis.  Remarcăm creşterea interesului instituţiilor academice din Republica Moldova faţă de repozitorii instituţionale şi recunoaşterea politicilor OA, însă arhivele instituţionale în universităţi nu s-au dezvoltat [5]. Această situaţie poate fi atribuită mai multor factori, cum ar fi lipsa de înţelegere a noţiunii de repozitoriu instituţional, drepturilor de autor, politicilor editoriale, lipsa de stimulente, nivelul culturii informaţiei, cunoştinţe de auto-arhivare etc. Pentru a face IR-ul mai larg răspândit, rolurile şi responsabilităţile trebuie să fie asumate de diferite categorii de persoane în cadrul instituţiei. Bibliotecarii trebuie să joace un rol important în dezvoltarea IR, bazat pe necesităţile şi susţinerea facultăţilor, simplificarea procesului de depunere a publicaţiilor, instruirea utilizatorilor etc. Rolul-cheie al membrilor facultăţii este de a prezenta cunoştinţe în formă de rezultate ale cercetării în arhivele instituţionale. Rolurile instituţionale includ şi introducerea politicii obligatorii pentru depunerea lucrărilor şi formularea altor documente pentru gestionarea operaţională a IR.