Esenţa scrutinului electoral mixt şi probabilele efecte asupra vieţii social-politice din Republica Moldova
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
491 26
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-20 15:44
SM ISO690:2012
BUCATARU, Igor. Esenţa scrutinului electoral mixt şi probabilele efecte asupra vieţii social-politice din Republica Moldova. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe juridice. Ştiinţe economice. , 26-28 septembrie 2013, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2013, R, SJ, SE, pp. 216-218.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SJ, SE, 2013
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 26-28 septembrie 2013

Esenţa scrutinului electoral mixt şi probabilele efecte asupra vieţii social-politice din Republica Moldova


Pag. 216-218

Bucataru Igor
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 5 iunie 2020


Rezumat

Definirea. Modul de scrutin electoral mixt reprezintă rezultatul combinării aspectelor de la scrutinele majoritar şi proporţional cu scopul de a crea un model mai reuşit de transformare a voturilor în mandate. Elaborarea modului mixt se datorează dezideratului de a maximiza avantajele scrutinelor proporţional şi majoritar, minimizând dezavantajele. Într-o variantă ideală, modul mixt ar trebui să fie unul perfect pe motivul combinării elementelor pozitive ale celorlalte tipuri de scrutin, însă „orice mixaj produce modificări sistemice, care fac uneori de nerecunoscut elementele componente” [4, p.151]. Pe de o parte, îmbinarea avantajelor nu produce efecte obligatorii pozitive. În al doilea rând, odată cu avantajele anumitor modele de scrutin electoral sunt preluate şi dezavantajele, volens-nolens. Într-un final, nu poate exista un model ideal de vot democratic, după cum nici democraţia nu este o formă de guvernământ perfectă. Astfel, modelul mixt încearcă asamblarea componentei ideologice, proprii scrutinului proporţional, şi a elementului personalizat, de la scrutinul majoritar. Extinderea geografică. Scrutinul electoral mixt a început să fie implementat, în calitate de formulă distinctă de organizare a alegerilor şi de transformare a voturilor în mandate, conform unor studii, încă în perioada interbelică în Franţa [3, p.97], însă a cunoscut o instituţionalizare fundamentală după cel de al Doilea Război Mondial în Germania Federativă. Ulterior, a fost preluat în diferite momente istorice şi de alte sisteme politice naţionale. Este dificil de a calcula cu precizie numărul statelor ce utilizează modelul de scrutin mixt în cadrul alegerilor democratice din cel puţin două considerente: din cauza că numărul statelor este în permanenţă schimbare şi pe motiv că sistemele electorale mixte sunt deseori destul de complexe şi dificile în aplicare. Ca rezultat, unele şi aceleaşi modele (de exemplu, votul prin compensare) pot fi tratate de diverşi autori în mod diferit [1, p.12]. Totuşi, conform calculelor efectuate circa 20 de democraţii ale lumii utilizează diverse inginerii electorale de tip mixt. Este important însă de atenţionat că majoritatea statelor ce utilizează acest sistem nu sunt democraţii consolidate, ele preluând acest mod de scrutin pe valurile de democratizare din Asia de Sud-Est (Coreea sau Taiwan) sau Europa de Est (Albania, Bulgaria, Lituania, FR, Ungaria etc.). Faptul că aceste democraţii s-au aflat (iar unele se mai situează) în faza de transformare democratică, provoacă instabilitate la nivel de decizie politică cu privire la tipul de sistem electoral ales. Aşa state, de exemplu, ca Albania, Bulgaria sau Federaţia Rusă s-au dezis pe parcursul ultimilor ani de scrutinul mixt, utilizând cel proporţional. De cealaltă parte, avem exemplul Ucrainei, care a trecut de la sistemul reprezentării proporţionale la cel mixt. Din rândul statelor cu organizare democratică consolidată a proceselor social-politice, practic doar statele europene reprezintă modele de utilizare durabilă a modului mixt: Germania, Danemarca, Suedia sau Belgia. Între anii 19942005 în Italia alegerile parlamentare la fel s-a desfăşurat conform regulilor de inginerie electorală mixtă, însă acest fenomen a avut un caracter efemer. Tipuri. Literatura de specialitate propune diferite clasificări ale modului mixt de scrutin. [3, p.98-113]. Pluralismul interpretărilor se datorează complexităţii scrutinului electoral mixt [2, p.64-66]. Din totalitatea de tipuri întâlnite la diverşi autori unul se detaşează în mod aparte prin omogenitatea tratărilor şi concluziilor, dar şi diversitatea denumirilor: scrutinul mixt echilibrat, reprezentarea proporţională personalizată sau votul de compensare. Acest sistem electoral se referă la Germania Federală. După cum observă George Voicu, originalitatea acestei modalităţi electorale constă în faptul că alegătorul dispune de două voturi şi le utilizează în cadrul a două tipuri de scrutin: unul majoritar uninominal cu un singur tur, celălalt după regulile sistemului de reprezentare proporţională. Votarea se efectuează în două circumscripţii diferite, corespunzătoare celor două tipuri de scrutin. Reglementarea electorală germană încurajează puternic ceea ce cercetătorii au numit vot util. Pragul de 5% obligă alegătorul să-şi gestioneze votul cu mai multă grijă, în sensul de a-l acorda marilor partide (oferindu-l formaţiunilor mici, alegătorul riscă irosirea votului său). Astfel se explică de ce există concordanţă între votul pentru liste şi cel uninominal. Se produce, în acest fel, o responsabilizare sporită a alegătorului. Impactul probabil asupra sistemului politic din Republica Moldova. În Republica Moldova, din perioada primelor alegeri parlamentare în bază de pluralism politic (1994) şi până la ultimele alegeri (2010) s-a utilizat scrutinul reprezentării proporţionale. În perioada de până la 1991, perioada sovietică, era utilizat scrutinul majoritar uninominal pentru alegerile în legislativ. Pe tot parcursul independenţei unii reprezentanţi ai clasei politice moldoveneşti invocau cu diferită intensitate necesitatea trecerii de la scrutinul reprezentării proporţionale la cel mixt. Această poziţie îşi găsea susţinere şi în o parte din opinia publică. Motivaţia invocată se referă la faptul că prin votul acordat unui anumit partid, electoratul alege o listă închisă abstractă, fără a cunoaşte bine persoanele desemnate, sunt cunoscuţi doar câţiva lideri, în rest e un fel de „Terra incognito”. Adică se pierde legătura dintre alegător şi ales. O chestiune importantă este caracterul „blocat” al listelor de candidaţi înaintate de partide. O soluţie, în opinia noastră, de soluţionare a neajunsurilor identificate la scrutinul reprezentării proporţionale ar fi „deblocarea” listelor prin introducerea „votului preferenţial”, care este un element al scrutinului majoritar. Credem că ipoteza conform căreia problemele calităţii proceselor de guvernare ţin în principal de tipul scrutinului electoral este una eronată. Chestiunea calităţii procesului de guvernare este cu mult mai complexă ce cuprinde un şir de factori instituţionali şi culturali. Este necesară democratizarea relaţiilor interne din cadrul partidelor, dezvoltarea structurilor teritoriale şi cooptarea liderilor locali în listele de partid pe locurile eligibile. Cu certitudine, rolul liderului de partid şi a staff-ului central este unul extrem de important, însă pentru creşterea legitimităţii partidului trebuie cooptaţi şi liderii locali.  Introducerea scrutinului mixt echilibrat (model german) în Republica Moldova poate fi acceptată în calitate de încercare de îmbunătăţire a situaţiei. Însă personal nu consider că va avea rol de panacee. Din contra, sunt un şir de probleme în plus: din punct de vedere tehnic, scrutinul mixt este mai complicat de realizat şi mai costisitor; nu este certitudine în privinţa numărului de mandate acordate cetăţenilor de peste hotare; problema reprezentării cetăţenilor din stânga Nistrului etc. De asemenea, dacă privim situaţia la începutul anilor ́90 ai sec. XX, când un şir de state ex-socialiste au adoptat scrutinul mixt, atunci către etapa actuală multe din ele s-au dezis de această formulă. Într-un final, fiecare scrutin are atât avantajele, cât şi dezavantajele sale. Diferite societăţi democratice stabile utilizează diverse modele de scrutin electoral, fapt ce demonstrează că nu tipul anumit de scrutin asigură calitatea guvernării. Chestiunea modificării sistemului electoral este una importantă pentru societate şi necesară a fi discutată şi analizată în mod public de către toate părţile interesate şi iniţiate în domeniu.