În termen de 1 an de zile – în caz de apariţie a divergenţelor privind modul de reparare a prejudiciului material, părţile sunt în drept să se adreseze în instanţa de judecată în termen de un an din ziua constatării mărimii prejudiciului (art. 334 alin.(4) CM). În cazul în care iniţial părţile s-au înţeles asupra recuperării benevole a prejudiciului perfectând faptul dat (fie prin tranzacţie, fie printr-o simplă cerere a salariatului, prin care acesta recunoaşte prejudiciul cauzat, vinovăţia şi mărimea determinată de angajator), iar ulterior apar anumite divergenţe, termenul va curge din momentul apariţiei divergenţelor în privinţa respectării acordului de recuperare benevolă a prejudiciului cauzat [7, p.467]. Acelaşi termen este aplicabil şi pentru salariat în cazul în care obiectul acţiunii sale în instanţa de judecată va fi repararea prejudiciului material cauzat de către angajator. 1)  în termen de 3 luni – de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său (art. 355 alin.(1) CM). Termenul de prescripţie de 3 luni de zile în litigiile ce rezultă nemijlocit din încetarea contractului individual de muncă, se va calcula din ziua în care ordinul a fost adus la cunoştinţa salariatului contra semnătură, din ziua eliberării carnetului de muncă, având temeiurile concedierii înscrise, sau din ziua constatării refuzului salariatului de a lua cunoştinţă de ordinul de concediere pentru a semna sau a primi carnetul de muncă. În cazul în care nu este prezentă nici una din situaţiile enumerate la alineatul precedent, termenul se va calcula în baza principiului general – din momentul în care salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. După cum indică CM de acest termen se poate folosi doar salariatul. Exemple de încălcări din partea angajatorului ce pot fi contestate de către salariat în instanţa de judecată în termen de 3 luni de zile sunt, de exemplu, concedierea;transferul salariatului la o altă muncă fără acordul acestuia atunci când potrivit legii acordul salariatului este necesar, modificarea timpului de muncă al salariatului fără acordul acestuia; contestarea ordinului angajatorului de către o salariată gravidă prin care s-a dispus atragerea acesteia la munca de noapte sau la munca suplimentară etc. 2) În termen de 3 ani – de la data apariţiei dreptului salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură ce i se cuvin salariatului (art.355 alin.(1) CM).Obiectul unor asemenea acţiuni în instanţa de judecată – solicitarea de plată a salariului restant sau a unor indemnizaţii de concediu, de concediere, compensaţii etc.  Potrivit Legii contenciosului administrativ [8], funcţionarul public se va adresa cu acţiune privind litigiile despre modificarea, încetarea contractului de muncă în instanţele de contencios administrativ, fără a fi necesară procedura prealabilă extrajudiciară de soluţionare a litigiului în termenul prevăzut de legea contenciosului administrativ – 30 de zile de la data comunicării actului administrativ despre modificarea sau încetarea relaţiilor de muncă cu autoritatea publică. Cererile depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a termenelor de prescripţie prevăzute în alineatul precedent, pot fi repuse în termen de instanţa de judecată. În legislaţie lipseşte enumerarea temeiurilor ce permit instanţei de judecată restabilirea termenului depăşit pentru înaintarea cererii în judecată, respectiv, repunerea în termenul omis se va decide în fiecare caz aparte. Instanţa de judecată nu este în drept să refuze, să restituie sau să nu dea curs cererii din cauza omiterii termenului de adresare în judecată. Mai mult decât atât, instanţa de judecată nu este în drept să respingă acţiunea civilă, după examinarea acesteia, pe motiv de încălcare a termenului de prescripţie extinctivă, decât în cazul în care partea opusă va ridica excepţia încălcării prescripţiei, la examinarea cauzei în fond[9].