Reflecţii asupra imposibilităţii de modificare a naționalității persoanei juridice în dreptul conflictual al Republicii Moldova
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
629 14
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-07 12:51
SM ISO690:2012
BABĂRĂ, Valeriu. Reflecţii asupra imposibilităţii de modificare a naționalității persoanei juridice în dreptul conflictual al Republicii Moldova. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe juridice. Ştiinţe economice. , 26-28 septembrie 2013, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2013, R, SJ, SE, pp. 52-54.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SJ, SE, 2013
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 26-28 septembrie 2013

Reflecţii asupra imposibilităţii de modificare a naționalității persoanei juridice în dreptul conflictual al Republicii Moldova


Pag. 52-54

Babără Valeriu
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 3 iunie 2020


Rezumat

În dreptul internaţional privat al Republicii Moldova, naţionalitatea persoanei juridice se determină potrivit criteriului încorporării. Acest lucru rezultă din dispoziţia art.1596 alin.(1) din Codul civil, care prevede că legea naţională a persoanei juridice străine se consideră legea statului pe al cărui teritoriu este constituită. Astfel, legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice este legea naţională. În această ordine de idei, menţionăm că criteriul încorporării pentru determinarea naţionalităţii persoanei juridice este caracteristic sistemului anglo-american, pe când în dreptul continental, naţionalitatea persoanei juridice se determină potrivit criteriului sediului social. Aşadar, naţionalitatea persoanei juridice este determinată potrivit unor criterii, care pot fi diferite de la un sistem de drept la altul. De aceea, se pune problema de a cunoaşte potrivit cărui sistem de drept vor fi stabilite criteriile naţionalităţii. Având în vedere că este o problemă de calificare, naţionalitatea persoanei juridice este determinată de lex fori. Astfel, naţionalitatea se încadrează în situaţia, de regulă, privind legea aplicabilă calificării unei instituţii juridice, deosebindu-se implicit de cetăţenie, ca punct de legătură în materia statutului personal, în care calificarea după lex fori constituie o excepţie.  Criteriul încorporării reprezintă dreptul comun pentru determinarea naţionalităţii persoanei juridice. Totodată, în cazurile când convenţiile internaţionale la care R.M este parte, stabilesc un alt criteriu privind determinarea naţionalităţii persoanei juridice, se  va  aplica criteriul prevăzut în convenţie, avându-se în vedere că art.1586 din Codul civil prevede că dispoziţiile Cărţii a V-a sunt aplicabile în cazul în care tratatele internaţionale nu reglementează altfel.  Pe parcursul existenţei persoanei juridice,este posibilă producerea unor evenimente prin care poate interveni schimbarea naţionalităţii acesteia. Modificarea acelor elemente ale persoanei juridice de care se leagă stabilirea naţionalităţii, şi care au caracter de puncte de legătură, va implica şi modificarea naţionalităţii. Având în vedere că naţionalitatea persoanei juridice se determină potrivit criteriului prevăzut de legea forului, schimbarea naţionalităţii urmează a fi analizată din perspectiva unui sistem ca valoare de lex fori. De exemplu, dacă o persoană juridică îşi mută sediul din Germania în Anglia, pentru a stabili ce s-a întâmplat cu naţionalitatea ei, în primul rând  trebuie determinat sistemul de drept (cu valoare de sistem de referinţă) din perspectiva căruia vom face analiza. Acest sistem de drept ne va indica dacă s-a produs sau nu o schimbare de naţionalitate după mutarea sediului. Menţionăm că soluţiile la aceleaşi întrebări pot fi diferite de la un sistem de drept la altul. Referitor la eventualele modificări a naţionalităţii persoanei juridice, pot exista următoarele situaţii: 1. Trecerea unui teritoriu aparţinând unui stat sub suveranitatea altui stat ca urmare a unui tratat internaţional Într-un asemenea caz, persoana juridică îşi pierde naţionalitatea precedentă şi dobândeşte naţionalitatea statului care îşi exercită în viitor suveranitatea. Această situaţie nu depinde de voinţa persoanei juridice. Această ipoteză nu este una teoretică, fără suport  în realitate. De exemplu, în anul 1918, societăţile cu sediul în Alsacia au devenit franceze ca urmare a trecerii acestui teritoriu sub suveranitate franceză. La fel, s-a întâmplat după obţinerea independenţei Algeriei în anul 1962, instanţele franceze admiţând că societăţile franceze cu sediul în Algeria şi-au schimbat de drept naţionalitatea o dată cu dobândirea independenţei acestei ţări, în timp ce societăţile sub control francez  care au optat să-şi mute sediul în Franţa şi-au conservat naţionalitatea franceză [1, p.348]. 2.  Modificarea naţionalităţii ca urmare a schimbării sediului social Această schimbare determină modificarea legii naţionale a persoanei juridice, intervenind un conflict mobil de legi în timp şi spaţiu prin care se pune problema determinării domeniului de aplicare în timp a celor două legi aflate în conflict. Cazul acesta de schimbare a naţionalităţii depinde de voinţa persoanei juridice. În legătură cu această modalitate de schimbare a naţionalităţii persoanei juridice, deosebim câteva situaţii: a)  În cazul când transferul sediului persoanei juridice se face între două state, ambele utilizând criteriul sediului social (de exemplu, Franţa şi România)  situaţia se prezintă în felul următor:  primul stat nu va recunoaşte naţionalitatea sa persoanei juridice în cauză, pe când celălalt stat unde a fost transferat sediul îi va recunoaşte naţionalitatea sa. În acest mod, pentru ambele sisteme de drept, se produce o schimbare a naţionalităţii persoanei juridice. b)  În cazul când persoana juridică îşi transferă sediul dintr-un stat în care naţionalitatea se determină  potrivit criteriului sediului social într-un stat în care naţionalitatea se determină potrivit criteriului încorporării (de exemplu, Germania şi R.M), situaţia se prezintă în felul următor: Din punctul de vedere al legislaţiei germane, persoana juridică pierde naţionalitatea germană şi obţine naţionalitatea Republica Moldova  unde şi-a stabilit noul sediu, iar din punctul de vedere al legislaţiei Republicii Moldova în care s-a efectuat transferul sediului, naţionalitatea persoanei juridice nu suferă nici o schimbare. Aşadar, schimbarea naţionalităţii persoanei juridice se produce doar din perspectiva legii germane.c)  În cazul când persoana juridică îşi transferă sediul dintr-un stat în care naţionalitatea se determină potrivit criteriului încorporării într-un stat în care naţionalitatea se determină potrivit criteriului sediului social (de exemplu, Republica Moldova şi Franţa), situaţia se prezintă astfel:  Potrivit legii Republicii Moldova, persoana juridică îşi menţine naţionalitatea, în timp ce potrivit legii franceze, persoana juridică obţine naţionalitatea sa.  Aşadar, schimbarea naţionalităţii persoanei juridice se produce numai din punctul de vedere al statului francez în care s-a transferat sediul. 3. Schimbarea naţionalităţii persoanei juridice ca urmare a modificării cetăţeniei majorităţii capitalului social sau asociaţilor Această modalitate de schimbare a naţionalităţii persoanei juridice este valabilă doar pentru sistemele de drept în care naţionalitatea persoanei juridice se determină potrivit criteriului controlului. Pentru sistemele de drept care utilizează alte criterii, naţionalitatea nu se schimbă. În concluzie, putem constata că în dreptul conflictual al Republicii Moldova este imposibilă modificarea naţionalităţii persoanei juridice, avându-se în vedere că în sistemele de drept în care naţionalitatea se determină potrivit criteriului încorporări, schimbarea naţionalităţii nu poate să se producă, aşa cum rezultă şi din exemplele menţionate mai sus. Astfel, în dreptul conflictual al Republicii Moldova nici nu există reglementări privind legea aplicabilă în cazul schimbării naţionalităţii persoanei juridice, deoarece naţionalitatea nu poate fi modificată.