E cunoscut faptul că mulţi derivaţi ai tiosemicarbazidei posedă activitate biologică şi se utilizează pe larg în practica medicală la tratarea infecţiilor provocate de diferite microorganisme. Multe din aceste substanţe formează cu sărurile metalelor de tranziţie compuşi coordinativi ce manifestă activitate fiziologică, fapt ce permite a le examina în perspectivă ca preparate cu destinaţie biochimică şi farmacologică. Astfel, în această lucrare, este prezentată sinteza [1] unui compus coordinativ trinuclear de tip structural nou, care manifestă activitate antimicotică faţă de fungii din genul Candida albicans, ce depăşeşte de 1,2 ori activitatea prototipului şi analogului structural [2]. Rezultatul tehnic obţinut se datorează faptului că se realizează o combinare nouă de legături chimice deja cunoscute. Complexul revendicat se obţine la interacţiunea soluţiilor etanolice fierbinţi (50-55oC) a dihidratului clorurii de cupru(II) cu N-(piridin-2il)tiosemicarbazona aldehidei 3,5-dibromosalicilice luate în raport molar 1:1. Reacţia decurge în 50-60 min conform următoarei scheme a ecuaţiei: OH NNH S Br Br NH N 3 + 3  CuCl2   2H2O . . H2O Cu Cu Cu N ON O NO S N S N S N NH NH HN N N N BrBr Br Br Br Br  +   6 HCl     +   5 H2O   Mecanismul reacţiei date constă în adiţia la ionul de cupru(2+) a moleculei de N-(piridin-2-il)tiosemicarbazona aldehidei 3,5-dibromsalicilice, care faţa de primul atom de cupru joacă rolul de ligand-O,N,S tridentat. Locurile patru şi cinci în sfera coordinativă interioară acestui atom central le ocupă atomii de azot piridinic şi tiocarbamidic ale moleculei vecine de tiosemicarbazonă. Paralel, în amestecul reactant decurge procesul de deprotonizare a grupei hidroxilice a fragmentului fenolic al ligandului şi a grupei tiolice a fragmentului tiosemicarbazidic. Obţinerea tris{ μ -[3,5-dibromo-2-hidroxibenziliden-N-(piridin-2-il) tiosemicadbazido (2-)]cupru} hidratului. Se amestecă 35 ml de soluţie etanolică, care conţine 10 mmol de N-(piridin-2-il)tiosemicarbazona aldehidei 3,5dibromsalicilice cu 10 mmol de CuCl2 . 2H2O, dizolvat în 15 ml de alcool. Amestecul reactant este încălzit (50-55oC) şi amestecat în permanenţă cu ajutorul agitatorului magnetic timp de 50-60 min. La răcire din soluţie se depun cristale mărunte de culoare verde, care sunt filtrate prin filtru de sticlă, spălate cu etanol, eter şi uscate la aer. S-a determinat, % : C – 31,02; H –1,74; Br – 32,01; Cu – 12,52; N – 11,09; S – 6,27.  Pentru C39H26Br6Cu3N12O4S3 s-a calculat, % : C –31,38; H – 1,76; Br – 32,11; Cu –12,77;  N –11,26; S – 6,44 ; μef = 1,75 mB (292K)- Procedeul de obţinere a compusului coordinativ trinuclear revendicat este simplu în executare, substanţele iniţiale accesibile, randamentul constituie 72% faţa de cel teoretic calculat. Complexul este stabil în contact cu aerul, puţin solubil în apă şi alcooli, este solubil în dimetilformamidă şi dimetilsulfoxid, practic insolubil în eter. În baza rezultatelor analizei cu raze X, a fost stabilită structura compusului revendicat.   Proprietăţile antimicotice ale {μ-[3,5-dibromo-2-hidroxibenziliden-N(piridin-2-il)tiosemicadbazido(2-)]cupru} hidratului  au fost cercetate „in vitro” pe tulpina de laborator Candida albicans.  Datele experimentale obţinute, privind studierea proprietăţilor antimicotice ale compusului revendicat, demonstrează că acesta manifestă activitate faţă de tulpina cercetată de fungi în concentraţie de 62 μg/ml, ceea ce depăşeşte de 1,2 ori activitatea prototipului său (nitrato-3,5-dibromsalicilidentiosemicarbazido-cupru (cea mai apropiată soluţie şi analogul structural [2])).Proprietăţile depistate ale complexului sintetizat prezintă interes pentru practica medicală  şi veterinară din punctul de vedere al extinderii arsenalului de remedii antimicotice.