Tratamentul chirurgical al leziunilor traumatice ale pancreasului
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
732 6
Ultima descărcare din IBN:
2023-04-27 13:52
SM ISO690:2012
BERLIBA, Sergiu. Tratamentul chirurgical al leziunilor traumatice ale pancreasului. In: Arta Medica , 2006, nr. 5(20), pp. 22-26. ISSN 1810-1852.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta Medica
Numărul 5(20) / 2006 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879

Tratamentul chirurgical al leziunilor traumatice ale pancreasului

Pag. 22-26

Berliba Sergiu
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
Disponibil în IBN: 14 decembrie 2013


Rezumat

În ultimii 12 ani în Clinica Chirurgie Nr.1 „Nicolae Anestiadi” a USMF „ Nicolae Testemiţanu ” au fost supuşi intervenţiilor chirurgicale 210 pacienţi cu leziuni traumatice ale pancreasului, dintre ei 124 (61,7%) cu traumatism abdominal închis şi 77 (38,3%) cu leziuni deschise. Leziuni izolate au fost atestate la 9 pacienţi, în celelalte cazuri ele fiind multiple şi asociate. Dintre organele cavităţii peritoneale, cel mai frecvent a fost lezat ficatul şi lienul în leziunile închise (respectiv 33,8% şi 23,9%), urmate de leziunile stomacului în traumatismul deschis (48 pts). Frecvenţa traumatismelor pancreatoduodenale a constituit 14,9%. Traumatismul asociat a fost prezent în 58,7% cazuri, cu predominarea leziunilor toracelui (61,1%). Diagnosticul preoperator de leziune traumatică a pancreasului este dificil din cauza tabloului clinic estompat şi a asocierii leziunilor altor organe intra– şi extraabdominale. Pentru aprecierea gravităţii leziunilor ne-am folosit de Clasificarea Asociaţiei Americane a Chirurgilor pentru Traume (1990). În diagnosticul leziunilor traumatice ale pancreasului cele mai informative investigaţii au fost examenul ultrasonor, laparocenteza şi laparoscopia. Amploarea intervenţiilor chirurgicale la pancreas este determinată de starea pacientului la internare, de gravitatea leziunilor pancreasului, de leziunea altor organe şi sisteme. Pacienţii necesită obligatoriu drenarea bursei omentale. Au avut nevoie de relaparatomii, din cauza dezvoltării pancreonecrozei posttraumatice, 32 pacienţi. Au decedat 54 pacienţi, dintre ei 32 în primele 48 ore, din cauza şocului hipovolemic sever şi a traumei incompatibile cu viaţa. În perioada postoperatorie tardivă mortalitatea a fost înregistrată la 22 bolnavi, cauzele fiind complicaţiile septico-purulente.

In the last 12 years in the Clinic of Surgery Nr. 1 “Nicolae Anestiadi” of the SMPhU “Nicolae Testemitanu”, 210 patients with traumatic lesions of pancreas were operated upon, 124 of them (61,7%) were with closed abdominal trauma and 77 (38,3%) with opened lesions. Isolated lesions had 9 patients, in the other cases the lesions being multiple and associate. The organs of peritoneal cavity, the closed lesions of liver and lien were the most frequent (33,8% and 23,9% respectively), followed by the closed lesions of the stomach (48 pts). The frequency of pancreato-duodenal traumas was 14,9%. Associated traumas were present in 58,7%, most frequent being involved the thorax (61,1%). The preoperative diagnosis of traumatic lesion of pancreas is difficult due to the indistinct clinical picture and association of lesions of other intra-abdominal organs and anatomical systems. For appreciating the severity of lesions we used the American Classification of Surgeons for Traumas (1990). In diagnosing the traumatic lesions of pancreas the most frequent investigation was the ultrasound examination, laparocenthesis and laparoscopy. The volume of the surgical interventions on pancreas is determined by the state of patient at hospitalization, severity of pancreas lesions, lesions of other organs and systems. Obligatory patients need draining the omental bursa. 32 patients needed re-laparotomy due to posttraumatic pancreonecrosis. 54 patients died, 32 of them in the first 48 hours due to severe hypovolemic shock and traumas incompatible with life. In the late postoperative period the mortality was registered in 22 patients, the causes being septico-purulent complications.