Acest articol urmărește identificarea și îmbunătățirea contextului sociolegal din Republica Molodova referitor la problema hărțuirii manifestată prin intermediul tehnologiei informației și a comunicațiilor, cunoscută sub numele de ,,cyberbullying”. În acest scop, informația utilizată pentru cuantificarea impactului fenomenului studiat asupra societății propune soluții de diminuare a riscurilor asociate acestuia. Fiind supusă efectului globalizării tehnologice, Republica Moldova a devenit în ultimii câţiva ani o ţară cu un ritm evident de sporit al utilizării tehnologiilor informaţionale de către populaţie în viaţa de zi cu zi. Practic, astăzi fiecare adolescent are acces la Internet, folosind diferite dispozitive – telefon mobil simplu, smartphone, tabletă, laptop sau calculator.Totodată, Internetul a oferit un nou mediu prin care exploatarea, maltratarea, abuzul sexual și emoțional al tinerilor se pot propaga. Acesta oferă hărțuitorilor acces instantaneu la un grup mare de potențiale victime, precum și posibilitatea de a-și crea propriile „comunități”, dar și de a forma o bază de date cu potențiale victime. Astfel, în timp ce copiii și adolescenții se bucură de libertatea pe care o poate aduce Internetul și anonimatul on-line, acestea poartă și pericole ascunse, cum ar fi hărțuirea cibernetică [2,8].Datorită faptului că agresorul se află sub protecția anonimatului, hărțuirea în mediul online a înregistrat o gravitate mai mare, din cauza că victima devine mai ușor de exploatat, informațiile online persistând suficient de mult timp încât să își atingă scopul. Abuzul este invaziv, periclitând viața personală a victimei în toate mediile în care aceasta se manifestă: acasă, la școală, online sau offline.Termenul de hărțuire cibernetică numit și Cyberbullying nici măcar nu a existat cu un deceniu în urmă, însă problema a devenit astăzi una des întâlnită și discutată. Specialistul canadian în educație, Bill Belsey, a fost cel care a lansat acest termen, definindu-l astfel: „Utilizarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat şi ostil care presupune diferite forme ale abuzului psihologic comis prin acte de hărțuire, transmise prin tehnologiile de informare și comunicare” [1].La rândul său, hărțuirea cibernetică este un fenomen complex, având mai multe forme de manifestare: Gossip (bârfa); Harassment (hărțuire, sâcâială); Cyber stalking (urmărire online); Fake profiles (profiluri false); Trickery (dezvăluire); Fraping (sabotarea); Sexting.În Republica Moldova evoluția hărțuirii cibernetice este strâns corelată cu evoluția internetului. Cu toate acestea, la acel moment printre problemele reglementate de legile internetului nu erau prevăzute decât pornografia, protecția datelor cu caracter personal și servicii video pe internet, cyberbullying-ul fiind un fenomen slab dezvoltat, întrucât copiii utilizau computerul personal în special pentru a se juca, tinerii pentru a învăța să programeze, iar adulții pentru a se informa și a comunica oficial.Pe parcursul studiilor „siguranța online”, s-a constatat că rapor­tă­rile online, şi discuţiile cu tinerii, au permis identificarea unor situaţii îngrijorătoare în care copiii erau angajaţi în activităţi cu tentă sexuală, s-au confruntat cu spargeri de profiluri de pe paginile personale plasate în reţele de socializare şi plasarea informaţiei cu caracter jignitor, cu distribuirea materialelor cu caracter pornografic etc.[3].Ca urmare, consecințele manifestării cyberbullying-ului pot fi încadrate în 3 categorii: Efecte la nivel social: diminuarea dorinței de a comunica și socializa, atât în mediul online, cât și în viața reală, motiv pentru care unele victime pot alege să se izoleze de societate. Efecte la nivel emoțional: comportament agresiv sau depresie, cauzate de reacțiile celor din jur la postările agresorului cu privire la victimă – frică și anxietate, determinată de impresia victimei că este urmărită permanent de agresor. Efecte la nivel fizic: rănirea fizică, sinuciderea – în anumite cazuri extreme.Actualmente cu regret, Codul penal al Republicii Moldova [4] nu prevede în particular o componentă de infracțiune, cum ar fi hărțuirea (asemenea legislației penale a României). În cazul reglementărilor CP RM, s-ar putea apela la infracțiuni incidente, cum ar fi: șantaj (art. 189 CP); încălcarea inviolabilității vieții personale (art.177 CP) amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, hărțuirea sexuală (art. 173 CP), de asemenea și a Codului contra­ven­țional la art. 70 (Calomnia) [5].În context menționăm și prevederile art.43 Cod civil [6] care stabilesc că orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnității și reputației profesionale. Astfel, aceasta este în drept să ceară dezmințirea informației ce îi lezează onoarea, demnitatea profesională, dacă cel care a răspândit-o nu dovedește că ea corespunde realității. Odată cu înaintarea acțiunii civile, persoana poate solicita: ștergerea informației care este denigrantă, inclusiv recuperarea daunelor materiale și morale pe care le-ați suferit. De asemenea, Legea cu privire la libertatea de exprimare[7], care prevede în mod expres procedurile privind examinarea cauzelor de defăimare și, respectiv, a cauzelor cu privire la apărarea vieții private și de familie.Inexistența unei norme speciale ce ar incrimina fapta de hărtuire cibernetică sau existența unor prevederi care să stabilească sanctiuni nesemnificative acordă făptuitorului increderea şi comportamentul ilegal abordat. Lipsa de acțiune în cazul manifestării acestui tip de fenomen poate atrage după sine creșterea numărului celor care doresc să facă rău sub protecția anonimatului oferit de internet. În vederea tragerii la răspunderea penală pentru faptele de hărtuire în mediul online, apare ca necesitate completarea Capitolului VI (Infracțiuni contra libertăși cinstei si demnități persoanei) al Codului penal cu un nou articol 70, care va avea următorul conținut: Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane și/sau suferințe fizice, iar comiterea acceiași fapte exercitată asupra unui minor să constituie circumstanță agravantă.În cele din urmă, subliniem că caracteristicile și condițiile legate de schimbările de putere și de decăderile comportamentale și etice din spațiul cibernetic sugerează o obligație a adulților și a instituțiilor pub­li­ce, care influențează viața tinerilor, să lucreze pentru o mai bună sup­ra­veghere și atenție la acțiunile din online ale adolescenților. Agre­siu­nea cibernetică este adesea o prelungire a agresiunii din lumea reală. Hărțuirea cibernetică fiind una dintre cele mai semnificative probleme care poate apărea în mediul virtual, de aceea este foarte important ca tinerii și părinții să cunoască strategiile elementare de prevenire a hăr­țui­rii cibernetice, precum: autoeducare; configurarea setărilor de con­fi­den­țialitate; ignorarea și ștergerea mesajelor de la persoane necu­nos­cute; limitarea, în mod corespunzător, a ceea ce tinerii postează online.