Reţinerea persoanei bănuite de comiterea unei infracţiuni pe durata procesului penal, este o măsură acceptată de toate legiuirile de procedură penală. A priva pe cineva de libertate, în urma unei bănuieli temeinice înainte de a fi judecat, găsit vinovat şi condamnat, nu este contrar principiului constituţional asupra libertăţii individuale. Justiţia nu poate sta cu mâinile încrucişate în faţa sfidării pe care i-o aruncă bănuitul, sau prin încercările sale de a compromite aflarea adevărului şi incidenţa legilor penale, sau în faţa periculozităţii continui şi iminente pe care o prezintă bănuitul, învinuitul prin personalitatea sa, sau prin ameninţările sau noile sale infracţiuni, ci justiţia trebuie să ia, prompt şi energic, măsurile de a preveni sau înlătura aceste neajunsuri şi a asigura desfăşurarea netulburată, neinfluenţată şi în ritmul cuvenit, a procesului penal. Ori, pentru a da justiţiei posibilitatea de a fi în rolul ei, faţă de astfel de situaţii, este posibil să nu fie altă alegere, decât recurgerea la măsura radicală a reţinerii ca măsură de constrângere procesual-penală. Numai aşa poate justiţia avea pe bănuit, învinuit la dispoziţia sa, îi poate dejuca planurile de a se sustrage răspunderii penale, de a nu influenţa, falsifica sau distruge probele, de a nu comite noi infracţiuni şi de a nu teroriza societatea cu prezenţa sa periculoasă.

The detention of the person suspected of committing a crime in a criminal proceeding, is a measure accepted by all statutes of criminal proceedings. To deprive someone of freedom, as a result of suspicion grounds before being judged, found guilty and convicted, isn’t against the constitutional principle of individual freedom. Justice can’t stay without acting against defiance thrown by the suspected of committing a crime, or by its tries to compromise the finding of the truth and the incidence of the criminal laws or against the unceasing and imminent danger presented by the suspected of committing a crime , accused by its personality, or by its threats or its new crimes, but justice should take, promptly and energetically, measures to prevent or to remove these shortcomings and to ensure an undisturbed, in a suitable rhythm and unaffected criminal proceeding. Or, for giving the justice the possibility to be in its role, in such situations, is possible not to have another choice than using the radical measure like detention as a criminal procedural coercive measure. Just in such a way justice can make the suspected of committing a crime, accused available, can baffle its plans of absconding from criminal responsibility, influencing, faking or destroying evidences, committing new crimes and terrorizing the society with its dangerous presence.