Introducere: Lezarea inelului pelvin în timpul nașterii provoacă multe probleme femeilor tinere în viața postpartum. Materiale și metode: Studiul se bazează pe o analiză a materialelor clinice retrospective și prospective. Primul grup a inclus 9 paciente care au urmat un tratament conservator prin poziţionare specială, regim de pat timp de 6-8 săptămâni și imobilizarea cu orteză. A rămas o diastază dintre oasele pubiene, cu deplasare verticală, indicând deteriorarea structurilor semiinelului posterior. Erau prezente plângeri de durere în regiunea lombară și şchiopătare, incontinență cronică și disfuncție sexuală. Al doilea grup a inclus 18 paciente cu leziunile inelului pelvin de gradul II-III. Trei femei parturiente au fost examinate la maternitate, în prima zi după naștere. Altele 15 paciente au fost trimise la o consultaţie sau au venit independent. S-a determinat ruptura simizei pubiene cu subluxație în articulația sacroiliacă, ce a fost însoțit de scurtarea funcțională a membrului și sindrom algic sever. Rezultate: Paciente au fost examinate complet, s-a efectuat ixarea inelului pelvin cu dispozitiv extern. Rezultatele la distanţa au fost urmărite de la 1,5 la 12 ani. Plângeri nu sunt, mers fără şchiopătare. Diastaza simizei după tratament chirurgical a constituit 4-6 mm. Concluzii: Diastaza dintre oasele pubiene datorită schimbărilor iziologice în corpul unei femei gravide este o schimbare normală. Dar rupturile simizei mai mult de 5-6 mm, în special cu o deplasare a osului pelvin, sunt supuse unui tratament chirurgical. Tratamentul conservator al rupturilor simizei de gradul II-III nu dă un rezultat efectiv stabil.

Background: Disruption of the pelvic ring during childbirth causes many problems for young women in postpartum life. Methods and materials: The study is based on an analysis of retrospective and prospective clinical material. The irst group included 9 patients who underwent conservative treatment by special position, bed rest for 6-8 weeks and immobilization with orthosis. The diastasis between the pubic bones remained, with a shift in height, indicating damage of the posterior hemipelvis structures. There were complaints of pain in the lumbar region and limping, chronic urinary incontinence and disorders of sexual function. The second group included 18 patients with II-III gr. pelvic ring injuries. Three parturient women were examined at the maternity hospital, during the irst day after delivery. Other 15 patients appealed on a referral basis or independently. The rupture of the pubic symphysis with subluxation in the sacroiliac joint was accompanied by functional shortening of the limb and severe pain syndrome. Results: Patients were completely examined and ixation of the pelvic ring was performed by external device. Follow-up period was from 1.5 to 12 years: no complaints, walking without limping. Symphysis diastasis after surgical treatment of the pelvis remained at the level of 4-6 mm. Conclusion: pubic symphysis dyastasis due to physiological changes in a pregnant woman is a normal. But the ruptures of the symphysis more than 5-6 mm, especially with dislocation of the pelvic bone are indications for surgical treatment. Conservative treatment of II-III gr. symphysitis disruptions does not provide stable efective results