Introducere: Severitatea pierderii de sânge este un factor decisiv în supravieţuirea accidentaţilor cu traumatism pelvio-abdominal în prima perioadă a maladiei traumatice. Scopul: Determinarea rolului tamponadei precoce în hemoragia intrapelvină. Material şi metode: Studiul retrospectiv a inclus 186 de pacienți cu vârsta 18-63 ani, care, au fost internaţi în primele 72 ore după accident cu fracturi pelviene în stare gravă. La internare, pacienţii cu politraumatism au fost supuşi investigaţiilor: radiograie, FASTultrasonograie, tomograia computerizată pentru diagnosticarea leziunilor organelor toracelui, abdomenului şi lichidului liber. Rezultate: Pentru stoparea hemoragiei pacienţilor cu fracturi pelviene au fost utilizate metodele de tratament: bandaj pelvin (n=48), aplicarea dispozitivelor de ixare externă (n=183), ixare internă (n=3), tamponada pelvină (n=6) şi tamponada vaselor arteriale (n=2). Pentru prevenirea complicaţiilor în urma hemoragiei necontrolate, la majoritatea pacienţi cu politraumatism a fost efectuată stabilizarea bazinului cu dispozitiv de ixare externă, iind simplu şi eicient în utilizare. În urma compreseii externe a ixatorului, se reduce volumul intrapelvin, creând un efect de tamponare şi preîntâmpinând hemoragiile continue. Pacienţilor hemodinamic instabili s-a efectuat o tamponadă intrapelvină directă (n=6), efectuată prin laparotomie, tamponadă cu comprese chirurgicale a spaţiilor prevezical, presacral și retrosacral timp de 48 ore, urmată de îndepărtarea sau înlocuirea compreselor. În cazuri neeicacităţii tamponării cu meșe chirurgicale, a fost efectuată tamponarea luxului sangvin arterial. Concluzie: Rezultatele tratamentului au demonstrat că metoda cea mai eicientă pentru tratarea hemoragiei intrapelviene posttraumatice este stabilizarea timpurie a bazinului cu ixatori externi, care, prin crearea unui efect de tampon, previne sângerarea ulterioară

of traumatic disease. Aim: Determining the efectiveness of pelvic packing in pelvic bleeding. Material and methods: The retrospective study included 186 patients aged 18-63 years, addmitted in the irst 72 hours after the accident with severe pelvic fractures. On admission, polytrauma patients were investigated: radiography, FAST-ultrasound, computer tomography for diagnosing injuries of thorax, abdomen organs and free luid. Results: To stop bleeding in patients with pelvic fractures, the following methods of treatment were applied: pelvic binder (n=48), external ixation devices (n=183), internal ixation (n=3), pelvic packing (n=6) and tamponade of arterial blood supply (n=2). To prevent complications due to uncontrolled intrapelvic bleeding, pelvis was stabilized with external ixators, which are simple and efective to use. After the external compression of the ixator, the intrapelvic volume is reduced, creating a bufering efect and preventing continuing hemorrhage. Direct intrapelvic packing was done in hemodynamically unstable patients (n=6), performed by laparotomy, with tamponade by surgical wipes of prevezical, presacral and retrosacral spaces for 48 hours, followed by removal or replacement of the sponges. In cases of non-efectiveness of tamponade with surgical wipes, we perform tamponade of arterial blood low. Conclusion: The results of treatment have shown that the most efective available low-traumatic method for stopping pelvic hemorrhage is early stabilization of the pelvis with external ixators, which, by creating a tampon efect, prevent further bleeding.