În studiul dat am luat în vizor subiectul impactului neputinței umane în timpul istoric al dezastrelor, cataclismelor, tragediilor umane asupra credinței în providența divină, reflectat în romanele parabolice românești Trei ceasuri în iad (1970) de Antonie Plămădeală și Apocalipsis (2019) de Adrian G. Romila. Miza estetică a romanelor-parabolă selectate în studiu este edificarea ființei și angajarea în dezbateri subtile referitoare la valorile unui spațiu spiritual întreg, acumularea de noi sensuri radiind spre reflectarea asupra fenomenelor grave, asupra timpurilor critice din istoria noastră și asupra condiției absurde a unui timp tragic ce afectează statutul ființei umane, dimensiunile ei firești, cu efect regenerativ: gândirea liberă, îndoielnică, fără impunerea unor grile ideologice, care conștientizează dificultățile supraviețuirii.

In this study we took into consideration the subject of the impact of human powerlessness during the historical times of disasters, cataclysms, human tragedies on the faith in divine providence, reflected in the Romanian parabolic novels Three hours in hell (1970) by Antonie Plămădeală and Apocalipsis (2019) by Adrian G. Romila. The aesthetics takes of the parable novels selected in the study are the edification of being and engaging in subtle debates regarding the values of an entire spiritual space, the accumulation of new senses radiating to reflect on the serious phenomena, on the critical times in our history and on the absurd condition of a tragic time, affecting the status of the human being, its natural dimensions, with regenerative effect: the free, doubtful thinking, without imposing ideological grids, which are aware of the difficulties of survival.