De-a lungul anilor ’30, minoritatea germană din România Mare a stat sub egida ideologiei naţional-socialiste care, odată cu acapararea puterii în Germania în 1933, s-a răspândit tot mai mult în rândul germanilor din afara Germaniei, denumiţi în germană ca Volksdeutschen, o traducere exactă a termenului fiind germani poporali. Fiecare comunitate germană din afara Germaniei se considera că făcea parte dintr-o mare comunitate naţională a germanilor, iar ca atare germani din ţări precum România, Ungaria, Iugoslavia sau Polonia erau încurajaţi să adopte o politică, la nivel de comunitat ce să se modeleze după valorile normative ale naţional-socialismului precum: naţionalism, rasism, cultul personalităţii lui Adolf Hitler, anticomunism, antibolşevism etc. Elementul naţionalismului şi rasismului s-au manifestat în cadrul comunităţii germane din România printr-un crez adânc într-o superioritate rasială şi în manifestarea unui simţ de nedreptate şi de degradare ca şi comunitate de când au ajuns în statul român. În judeţul Timiş-Torontal, germanii, cunoscuţişi sub denumirea de şvabi pentru cei ce trăiesc în zona de câmpie, formau aproape majoritatea populaţiei în judeţ, cu 174.000 sau 34,9% din populaţia judeţului, faţă de românii în număr de 188.000 sau 37,6% din populaţie, conform recensământului din 1930. Deoarece şvabii, în concordanţă cu ideologia naţional-socialistă, doreau să realizeze până şi superioritatea numerică în judeţ, au început o acţiune la nivel de comunitate de aducere de germani basarabeni, în principal din judeţul Cetatea Albă, în Timiş-Torontal pentru ca aceştia să lucreze ca servitori la gospodăriile şvabilor mai înstăriţi, cu speranţa ca în viitor aceştia să acumuleze suficienţi bani încât să îşi cumpere pământ şi să se stabilească în Banat. Conform rapoartelor jandarmeriei din Timiş-Torontal, majoritatea germanilor basarabeni au venit ca să lucreze pentru a scăpa de sărăcia în care trăiau în satele lor natale, iar aceştia, cu toate că angajatorii lor încercau să le inspire sentimente naţional-socialiste, au rămas în mare parte apolitici. Până în 1940, cifra germanilor basarabeni veniţi în TimişTorontal s-a ridicat până la 751. Însă, ca urmare a pactului Molotov-Ribbentrop, prin care germanii din Basarabia urmau să fie repatriaţi către Reich, aceştia au urcat în trenuri către Galaţi cu scopul de a se repatria în Reich. Această acţiune a comunităţiişvăbeşti ne arată ce fel de acţiuni migraţioniste întreprindeau şvabii în scopuri naţional-socialiste, faptul că s-a putut de-a lungul unui deceniu să aducă la nivel informal, fără o mare acţiune politică, 751 de oameni să populeze satele şvăbeşti prin a trimite câţiva oameni care să meargă până în Cetatea Albă cu trenul şi să se întoarcă cu zeci de oameni dornici să lucreze pentru a-şi depăşi condiţia ne arată cât de strânşi erau germanii din România ca şi comunitate atunci când se simţeauuniţi prin limbă, obiceiuri dar şi politică, dar relevă totodată şi faptul că deseori factorii economici sunt mai importanţi ca factorii ideologici, prin prisma faptului că germanii basarabeni au rămas în mare parte apolitici în timpul acestei acţiuni migraţioniste.