Idel Ianchelevici s-a născut la Leova, pe 5 mai 1909. Petrece primii ani din viaţă în satul natal, jucându-se şi alergând pe uliţele satului, pe câmpiile din jurul acestuia, sau pe malul Prutului care trecea pe la marginea localităţii. Începe în mod aproape inconştient, nativ şi instinctiv, modelarea lutului pe care-l oferea din belşug malul Prutului. Aceasta a fost prima materie primă a lui, acolo şi-a exersat prima dată abilităţile ce urmau să-i devină pasiune şi profesie. Modelele pe care le-a avut în copilărie, oamenii desculţi, parţial îmbrăcaţi vara, culesul viei, munca la câmp, pădurile din preajma satului, caii şi vitele satului, îi vor rămâne în minte toată viaţa şi le va folosi în lucrările sale de mai târziu. În Cimişlia, urmează cursurile şcolii generale, după care, în anul 1923, pleacă la Chişinău, pentru a se înscrie la liceul teoretic din această localitate. Talentul lui artistic se remarcă imediat, încă din perioada studiilor din România. După terminarea liceului, în anul 1927, pleacă pentru prima dată în Belgia, intenţionând să se dedice artelor frumoase. Acolo ia cunoştinţă de lumea artistică, prin prietenia cu pictorul Lucien Hock, care îl ajută să îşi găsească de lucru ca ucenic gravor la o firmă care producea arme de vănătoare decorate artistic. Fiind nevoit să urmeze armata, se întoarce la Galaţi pentru aceasta. Acolo are norocul ca unitatea militară în care ajunge să aibă un comandant pasionat de artă, care vede imediat talentul şi potenţialul artistic al tânărului Idel Ianchelevici. Îi spune că-l scuteşte de armată, dacă va realiza mai multe busturi de domnitori români. Ianchelevici este de acord, iar comandantul unităţii militare îi amenajează un atelier special pentru această activitate. Astfel, cariera oficială de sculptor a lui Idel Ianchelevici a început. Din acea perioadă ne-au rămas 14 busturi de domnitori români. O parte dintre aceste busturi se află astăzi la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi. După terminarea armatei la Galaţi, pleacă definitiv în Belgia, la Liege. Se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase, pe care o absolveşte în doi ani, datorită talentului lui foarte mare. Lucrarea cu care termină cursurile academiei se numeşte „Revolta” şi se află în prezent, expusă la Muzeul „Ianchelevici” din localitatea belgiană La Louviere. Din anul 1933 începe să câştige mai multe premii pentru sculptură, talentul fiindu-i astfel recunoscut, iar cariera lui fiind deja consacrată. În anul 1939, realizează prima lucrare monumentală pentru „Expoziţia Internaţională a Apei”, numită „Scufundătorul şi arcul său”. Lucrarea se află şi astăzi în oraşul Bruxelles. Imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, are loc inaugurarea unei lucrări de mari dimensiuni, „Apelul” ce se află astăzi la intrarea în oraşul La Louviere. Anul 1952 este unul foarte prolific în ceea ce priveşte sculptura monumentală a autorului basarabean, care între timp primise cetăţenia belgiană. La Haifa inaugurează monumentul „Maternitate”. Pentru că mama lui a murit când Idel Ianchelevici avea doar şapte ani, tema mamei va fi foarte prezentă în foarte multe dintre lucrările lui de sculptură, atât monumentală, dar şi de mici dimensiuni, care se află astăzi în diferite muzee. Din acelaşi an au rămas lucrările monumentale realizate în Africa. Pentru că ţara în care a trăit în timpul războiului a fost total ocupată de Germania, în memoria acelor ani, în 1954 va realiza lucrarea de mari dimensiuni „Monumentul naţional al prizonierului politic” din bronz, expusă în faţa fostului lagăr de exterminare din oraşul Breendonck. După câştigarea unei burse de studiu în Congo la jumătatea anilor 50, autorul realizează în Africa sculptură monumentală inspirată de locuitorii Africii, dar şi o serie mare de sculpturi care înfăţişează oamenii africani, expuse în diferite muzee europene. Sculpturile lui Idel Ianchelevici au fost realizate din diverse materiale: piatră, lut, marmură şi bronz. Personajele sunt umane, prieteni sau cunoscuţi ai artistului, personalităţi ale lumii artistice sau inspirate din viaţa pe care artistul a trăit-o, inclusiv în primii ani de viaţă. Dar şi personaje din regnul animal, în special caii, care au rămas în mintea lui din perioada copilăriei. Sculptura lui Idel Ianchelevici ne arată nu doar talentul uriaş pe care artistul l-a avut din naştere şi l-a desăvârşit în perioada studiilor şi apoi prin munca de aproximativ şaptezeci de ani, ci şi sensibilitatea acestuia, profunzimea sentimentelor, a trăirilor. „O operă de artă, indiferent de stilul ei, fie ea abstractă, fie ea figurativă, este de a comunica sentimentul uman în mod monumental... O sculptură trebuie să fie atât de vie, încât să coboare de pe soclu. Dar eu îi interzic să coboare, pentru că ea este sculptură!” Idel Ianchelevici.