Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
537 2 |
Ultima descărcare din IBN: 2020-07-01 22:01 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.367-002.2-072.1 (1) |
Patologia sistemului digestiv. Tulburări ale tubului alimentar (1732) |
SM ISO690:2012 PITEL, Ecaterina, COTONEŢ, Alexei, BODRUG, Roman. După 20 de ani: schimbarea rolului clinic al colangiopancreatografiei endoscopice retrograde. In: Arta Medica , 2019, nr. 3(72), p. 74. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 3(72) / 2019 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.367-002.2-072.1 | ||||||
Pag. 74-74 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere: De la începutul implementării pe scară largă în practica clinică, colangiopancreatograia endoscopică retrogradă (CPGER) a devenit o tehnică diagnostică valoroasă, deși unii si-au exprimat îndoieli cu privire la fezabilitatea și rolul acesteia. CPGER a primit un impuls prin dezvoltarea aplicațiilor sale curative, în special sincterotomiei endoscopice (STE) la mijlocul anilor 1970 și stentării biliare (SB) puțin mai târziu. Scopul lucrării a fost de a estima evoluția și rolul actual al CPGER în patologia căilor biliare. Materiale si metode: În perioada 2011-2015, CPGER a fost efectuată la 410 pacienți cu manifestări clinice ale patologiei ducturilor biliare la Spitalul Clinic Republican. Femei au fost 249, bărbați - 161. Vârsta pacienților a variat de la 18 la 92 de ani, în medie 60,1±0,7 ani. Grupul de control a inclus 784 pacienți cărora li sa efectuat CPGER pentru patologia biliară în același spital la mijlocul anilor 1990. Rezultate: Comparația grupurilor istoric și curent a evidențiat o scădere statistic semniicativă în cazurile de coledocolitiază (63% vs 40,9% respectiv, p<0,01), stenoza benignă a papilei Vater (14% vs 8,8%, p<0,01), sporirea practic de trei ori a patologiei maligne a ducturilor biliare sau zonei periampulare (6,1% vs 15,7%, p<0,01). La 16,8% dintre pacienții din grupul istoric, CPGER nu a evidențiat nici o patologie biliară (p<0,01 cu date din grupul curent). Proporția CPGER curative cu STE, drenaj sau SB a crescut de la 83,1% în grupul istoric la 99,3% în grupul curent (p<0,01). Concluzii: În absența scanării cu rezonanță magnetică și computerizată, CPGER a reprezentat metoda diagnostică decisivă pentru patologia biliară 20 de ani în urmă. Scăderea proporției pacienților cu afecțiuni benigne (coledocolitiază, stricturile distale ale ductului biliar comun) trebuie explicată printr-o decizie mai precoce și mai ușoară în favoarea tratamentului chirurgical al litiazei biliare, datorită accesibilității crescute a colecistectomiei laparoscopice. Obstrucția biliară malignă este rezolvată din ce în ce mai frecvent prin metode minim-invazive, incluzând SB, asociate cu o reducere semniicativă a morbidității și mortalității. |
||||||
Cuvinte-cheie obstrucție biliară, CPGER, sincterotomie endoscopică, stentare biliară, biliary obstruction, ERCP, endoscopic sphincterotomy, biliary stenting |
||||||
|