Primele date cu referinţă la problema maltratării au fost publicate în deceniul VII al secolului trecut lăsând perplexă întreaga comunitate deoarece victimele sunt copiii de diverse vârste. Fiecare tip de civilizaţie selecţionează un anumit comportament normativ, acceptat ca tratare bună a copilului, dincolo din care ar începe comportamentul abuziv. Această formă de maltratare afectează mai întâi de toate lumea interioară, psihicul şi mai apoi mediul social în care creşte şi se dezvoltă copilul. Psihologii şi sociologii s-au preocupat profund de această problemă, afirmând că din cauza transformărilor, crizelor ce se petrec în copilărie legate de înţelegerea Eu-lui ca subiect al relaţiilor interpersonale, copilul poate deveni victimă al abuzului sexual. Poziţia interioară a copilului, starea emoţională, atitudinea faţă de sine şi de îndeplinirea sarcinilor sunt determinate de aprecierea socială. Acoperirea mediatică a acestui fenomen sensibilizează umanitatea şi atrage atenţia comunităţii în întregime. Ca rezultat au loc gestionări constructive a resurselor cum ar fi: centre de protecţie a copilului, număr de apel telefonic gratuit, programe de intervenţie, difuzarea informaţiei. Maltratarea copilului este o problemă de ordin social extrem de importantă, care determină ce fel de familie, societate vom construi. Nucleul societăţii, adică familia, este veriga principală unde au loc frecvent modele comportamentale pe care copilul le învaţă. Potrivit teoriei agresivităţii şi din perspectiva teoriei sociale formulată de Albert Bandura, învăţarea socială îşi are continuitatea în învăţarea social-cognitivă ceea ce presupune că personalitatea este un produs al interacţiunii dintre subiect şi mediu, iar comportamentul este, în mare măsură, discriminativ şi dependent de context. Albert Bandura afirmă că stabilitatea persoanei trebuie căutată la nivelul mecanismelor psihologice şi evenimentelor care le activează.

The first data on the problem of maltreatment were published in the 7th decade of the last century, leaving the whole community to be disturbed because the victims are the children of various ages. Each type of civilization selects a certain normative behavior, accepted as good treatment of the child, beyond which the abusive behavior would start. This form of maltreatment affects first of all the inner world, the psyche, and then the social environment in which the child grows and develops. Psychologists and sociologists have been deeply concerned about this problem, saying that because of the transformations, childhood crises linked to the understanding of Ego as the subject of interpersonal relationships, the child can become a victim of sexual abuse. The inner position of the child, the emotional state, the self-attitude and the fulfillment of the tasks are determined by the social appreciation. The media coverage of this phenomenon sensitizes humanity and attracts the attention of the community as a whole. As a result, constructive resource management takes place, such as child protection centers, free phone calls, intervention programs, information dissemination. Child maltreatment is an extremely important social problem that determines what kind of family, society we are going to build. The core of society, that is, family, is the main link where behavioral patterns that the child teaches frequently occur. According to the theory of aggression, and from the perspective of social theory formulated by Albert Bandura, social learning has its continuity in social-cognitive learning, which implies that personality is a product of the interaction between subject and environment, and behavior is, to a large extent, discriminatory and dependent on context. Albert Bandura states that the stability of the person must be sought at the level of the psychological mechanisms and the events that activate them.