Particularităţile tribunalului cambodgian al khmerilor roşii
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
827 27
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-02 13:10
SM ISO690:2012
SÎRCU, Artur. Particularităţile tribunalului cambodgian al khmerilor roşii. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe sociale , 10-11 noiembrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2014, Vol.2, R, SS, pp. 189-192.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
Vol.2, R, SS, 2014
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2014

Particularităţile tribunalului cambodgian al khmerilor roşii


Pag. 189-192

Sîrcu Artur
 
Academia de Ştiinţe a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 6 aprilie 2020


Rezumat

Regimul khmerilor roşii (reprezentanţii unei mişcării politice agrare de extremă stânga) a fost instaurat în Cambodgia în 1975 şi înlăturat de la putere în 1979. În perioada dictaturii khmerilor, care a durat peste 3 ani şi 8 luni, pe parcursul unuia din cele mai sinistre experimente politice ale secolului XX, au fost omorâţi şi au murit de foame artificial creată, tortură şi muncă forţată cel puţin 1,7 mil. de oameni. După căderea dictaturii, au urmat de ani de război civil, care s-a încheiat abia în 1998, când în final au fost eliminate definitiv structurile politice şi militare ale khmerilor roşii [1]. Tribunalul cambodgian al khmerilor roşii (TKR), denumit şi Camerele Extraordinare ale Curţii Cambodgia, a fost instituit pentru judecarea cazurilor penale împotriva celor care poartă responsabilitate în cel mai înalt grad pentru acte de genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război şi alte atrocităţi comise în timpul dictaturii khmerilor.  După natura sa juridică, tribunalul din Cambodgia este hibrid, reprezentând o instanţă penală naţională internaţionalizată, instituită în baza unui acord încheiat între ONU şi guvernul cambodgian. La 13 mai 2003, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluţia 57/228B denumită „Procesul khmerilor roşii” [2], care conţinea un proiect de acord, ce urmează a fi semnat între ONU şi Guvernul Regal din Cambodgia, privind urmărirea penală a crimelor comise în timpul Regimului khmer. Scopul acordului a fost de a reglementa cooperarea între ONU şi Guvern în vederea aducerii în faţa justiţiei a celor responsabili pentru crimele comise în timpul dictaturii; textul prevedea cadrul juridic, principiile şi modalităţile de cooperare. Acordul a fost încheiat la 06 iunie 2003, ratificat prin Legea din 17 octombrie 2004, după care la 27 octombrie 2004 în Legea cambodgiană privind instituirea TKR, adoptată în 2001, au fost făcute modificările corespunzătoare. TKR diferă de alte tribunale hibride în mod semnificativ, manifestând unele certe semne distinctive. Primul se referă la caracterul preponderent intern al jurisdicţiei. TKR îşi fundamentează competenţele pe o solidă bază legislativă internă şi este singurul tribunal hibrid cu o majoritate numerică de judecători locali. Camera sa preliminară şi Camera de judecată sunt compuse fiecare din trei judecători cambodgieni şi doi judecători internaţionali, iar Curtea Supremă de Apel are patru judecători din Cambodgia şi trei internaţionali. În al doilea rând, TKR este singurul tribunal hibrid care a împărţit personalul naţional şi internaţional în categorii distincte. Instanţa are coprocurori şi cojudecători de anchetă naţionali şi internaţionali, iar sediul de administrare este divizat în componente separate cambodgiene şi ONU, fiecare dintre ele având finanţare, practici de angajare şi linii de raportare independente. În al treilea rând, TKR include caracteristici mai pronunţate referitoare la participarea civililor decât orice instanţă hibridă anterioară, în special prin stabilirea unui sistem inovator de participare a victimelor la proces ca părţi civile [3, p.371-372].  În conformitate cu acordul final, TKR din punct de vedere instituţional este o jurisdicţie internă, instituită în temeiul legii cambodgiene, şi funcţionează în cadrul sistemului judiciar cambodgian preexistent. Însă totuşi menţine o componentă internaţională cu judecători şi personal desemnat de ONU. Având în vedere că tribunalul este încadrat în sistemul intern de justiţie, procesele de judecată urmează a fi desfăşurate în conformitate cu procedurile în vigoare existente, adică în conformitate cu normele şi principiile stabilite de dreptul procesual cambodgian. Cu toate acestea, art. 35 din Statutul TKR conţine o prevedere care permite tribunalului să se conducă de regulile procedurale stabilite la nivel internaţional, dacă este necesar, dar numai în anumite circumstanţe, şi anume, dacă se documentează lacune în procedurile naţionale aplicabile. Însă Acordul extinde în continuare posibilitatea jurisdicţiei hibride de a recurge la regulile procedurale internaţionale prin asigurarea că acest lucru poate fi făcut: dacă legea cambodgiană nu reglementează o anumită chestiune, în cazul în care există incertitudine cu privire la interpretarea sau aplicarea unei norme relevante a dreptului cambodgian, în cazul când o astfel de normă intră în contradicţie cu standardele internaţionale relevante. Diviziunile principale ale tribunalului sunt: organul judiciar (ce constă din Camera preliminară, Camera de judecată şi Camera Supremă), biroul co-procurorilor, biroul judecătorilor de instrucţie şi departamentul administrativ. Fiecare dintre diviziuni include personal intern şi internaţional.  Totodată, TKR dispune de o jurisdicţie clar definită, caracteristică esenţei juridice a faptelor condamnabile ce intră în competenţa materială a instanţei. În temeiul cap. II al Legii privind instituirea TKR (Statutul TKR), competenţa ratione materiae incorporează crime internaţionale şi infracţiuni reglementate de legislaţia penală internă: crima de genocid, conform definiţiei din Convenţia din 1948 privind prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid; crimele împotriva umanităţii, conform definiţiei din statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, 1998; grave încălcări ale convenţiilor de la Geneva din 1949; distrugerea bunurilor culturale în timpul conflictelor armate în circumstanţe interzise de Convenţia privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat din 1954; crime împotriva persoanelor protejate pe plan internaţional, comise în circumstanţe interzise prin Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 1961; infracţiuni prevăzute de dreptul penal intern din Cambodgia: omor, tortură, persecuţie pentru convingeri religioase [4]. Competenţa ratione temporis a tribunalului, se răsfrânge asupra perioadei de timp 17 aprilie 1975 - 06 ianuarie 1979, când în fruntea ţării s-a aflat dictatorul Pol Pot. Persoanele care pot fi investigate şi judecate în faţa TKR (ratione personae) constituie un grup restrâns de presupuşi autori, inclusiv liderii seniori şi cei care sunt responsabili în cel mai înalt grad pentru crimele comise ce se încadrează în jurisdicţia materială a tribunalului. Se evidenţiază că numărul restrâns de subiecţi susceptibili a fi atraşi la răspundere în faţa tribunalului reflectă atât scopul iniţial al jurisdicţiei de a aduce în faţa justiţiei şi a pedepsi conducerea de vârf a regimului lui Pol Pot, cât şi capacitatea financiară limitată de a funcţiona. Remarcăm că Statutul nu prevede în mod explicit competenţa spaţială (ratione loci) a TKR, precum a fost cazul tribunalelor penale internaţionale pentru fosta Iugoslavie şi Rwanda sau a tribunalului hibrid pentru Sierra Leone. Faptul că TKR este o instanţă naţională încadrată în sistemul de justiţie cambodgian poate explica diferenţa respectivă, deoarece orice tribunal naţional este limitat de hotarele teritoriale ale ţării, cu excepţia cazurilor când se operează jurisdicţia extrateritorială, însă speţe în care aplicabilitatea acesteia ar fi reclamată, nu au fost documentate.  TKR este o creatură de compromis, fapt clar demonstrat de istoria lungă de negocieri tensionate desfăşurate între reprezentanţii ONU şi exponenţii guvernului cambodgian, care au condus la ulterioara sa creare. De la bun început, în rândurile profesioniştilor afiliaţi procesului complex de înfăptuire a justiţiei internaţionale, dar şi în mediul juridic academic, au apărut critici referitoare la Legea instituirii TKR, ce s-au referit, în mod special, la jurisdicţia limitată a tribunalului şi aplicarea insuficientă a dreptului internaţional. Preocupările suplimentare datează mai recent, după ce s-au vehiculat idei de interferenţă politică, lipsă de imparţialitate şi corupţie în rândul magistraţilor tribunalului, fiind documentate şi dovezi în acest sens [5, p.321-338].  S-a demonstrat că TKR este departe de perfecţiune: corupţia şi amestecul politic, lacunele juridice şi cadrul legislativ nedefinitivat ridică chestiuni pe marginea capacităţii instanţei de a satisface standardele internaţionale ale procesului echitabil. Cu toate acestea, TKR a obţinut certe succese în activitatea sa, punând bazele unei schimbări sociale, promovând eficacitatea sistemului judiciar naţional anterior, practic, inexistent şi condiţionând sfârşitul impunităţii.

Crossref XML Export

<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?>
<doi_batch version='4.3.7' xmlns='http://www.crossref.org/schema/4.3.7' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.crossref.org/schema/4.3.7 http://www.crossref.org/schema/deposit/crossref4.3.7.xsd'>
<head>
<doi_batch_id>ibn-100168</doi_batch_id>
<timestamp>1711632969</timestamp>
<depositor>
<depositor_name>Information Society Development Instiute, Republic of Moldova</depositor_name>
<email_address>idsi@asm.md</email_address>
</depositor>
</head>
<body>
<collection>
<collection_metadata>
<full_title>Integrare prin cercetare şi inovare.</full_title>
</collection_metadata>
<collection_issue>
<publication_date media_type='print'>
<year>2014</year>
</publication_date>
</collection_issue>
<collection_article publication_type='full_text'><titles>
<title>Particularităţile tribunalului cambodgian  al khmerilor roşii</title>
</titles>
<contributors>
<person_name sequence='first' contributor_role='author'>
<given_name>Artur</given_name>
<surname>Sîrcu</surname>
</person_name>
</contributors>
<publication_date media_type='print'>
<year>2014</year>
</publication_date>
<pages>
<first_page>189</first_page>
<last_page>192</last_page>
</pages>
</collection_article>
</collection>
</body>
</doi_batch>