Precizări referitoare la soluţionarea conflictelor de jurisdicţii în dreptul Republicii Moldova
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1469 96
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-14 07:30
SM ISO690:2012
BABĂRĂ, Valeriu. Precizări referitoare la soluţionarea conflictelor de jurisdicţii în dreptul Republicii Moldova. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe sociale , 10-11 noiembrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2014, Vol.2, R, SS, pp. 183-186.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
Vol.2, R, SS, 2014
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2014

Precizări referitoare la soluţionarea conflictelor de jurisdicţii în dreptul Republicii Moldova


Pag. 183-186

Babără Valeriu
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 6 aprilie 2020


Rezumat

Pe planul dreptului internaţional privat, noţiunea juridică „conflict de jurisdicţii” a apărut ca o necesitate pentru a o deosebi de noţiunea de „conflict de legi”, termenul fiind folosit şi pentru o eventuală paralelă între cele două instituţii care configurează domeniul dreptului internaţional privat. Conflictul de legi reprezintă situaţia în care privitor la un raport juridic cu element de extraneitate, există posibilitatea de a fi aplicate două sau mai multe legi, aparţinând unor sisteme de drept diferite, cu care acest raport are legătură prin intermediul elementului de extraneitate. Acest conflict apare în situaţia când între legea ţării sesizată în a soluţiona litigiul, adică legea forului, şi legea străină cu care raportul are legătură prin elementul străin, oricare din aceste două legi este susceptibilă de a cârmui raportul juridic respectiv. În acest caz, instanţa sesizată este pusă în situaţia de a determina legea aplicabilă. Conflictul de jurisdicţii desemnează totalitatea normelor dreptului judiciar cu element de extraneitate, avându-se în vedere că relativ la raporturile juridice cu element străin pot apărea litigii care ajung în faţa instanţelor judecătoreşti sau arbitrale pentru a fi soluţionate. Astfel, a soluţiona un conflict de jurisdicţii înseamnă a determina ţara ale cărei instanţe sunt competente să soluţioneze litigiul privind un raport juridic cu element de extraneitate. Aşadar, noţiunea „conflict de jurisdicţii” semnifică ansamblul problemelor generate de contenciosul privat internaţional, care prezintă o serie de particularităţi: 1) Prima rezultă din constatarea că nu există o jurisdicţie internaţională special instituită pentru a statua asupra litigiilor de drept internaţional privat. De aceea, aceste litigii apar în faţa instanţelor naţionale care sunt învestite cu soluţionarea lor şi care îşi vor determina competenţa după lex fori, mai puţin în cazul competenţei stabilite prin convenţii internaţionale. 2) Odată stabilită competenţa instanţei naţionale, a doua particularitate este aceea de a stabili regulile de procedură după care se va judeca litigiul internaţional. În general, se aplică regulile procedurale lex fori, însă sunt excepţii, cum ar fi cele din domeniul administrării probelor. 3) A treia particularitate priveşte valoarea juridică a unei decizii pronunţate de o jurisdicţie străină în ţara unde urmează a fi aplicată, după ce reguli se va stabili? În acest context, este real pericolul de a se pronunţa mai multe decizii asupra aceluiaşi litigiu, încredinţat spre soluţionare la mai multe instanţe naţionale. Pentru a fi evitate asemenea situaţii, evident neplăcute şi suficient de dificil de gestionat, multe state au încheiat tratate internaţionale urmărind în principal facilitarea activităţilor private, desfăşurate în statele semnatare ale convenţiilor, îndeosebi prin stabilirea competenţelor instanţelor şi executarea hotărârilor pronunţate în celălalt stat contractant. În ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor de drept internaţional privat, prima problemă constă în a cunoaşte care instanţă este competentă în soluţionarea acestora – instanţa din R.Moldova sau instanţa altei ţări. Astfel, înainte de a cunoaşte care lege va fi aplicabilă raportului juridic, instanţa urmează să se pronunţe cu privire la propria competenţă. Această situaţie, în care instanţa a două sau a mai multor ţări par a fi chemate la soluţionarea unui litigiu, poartă denumirea de conflict internaţional de jurisdicţii sau conflict de competenţe judecătoreşti. Această competenţă mai este denumită competenţă internaţională sau competenţă generală [1, p.255]. Totuşi, competenţa în dreptul internaţional privat este distinctă de competenţa generală din dreptul intern. Competenţa în dreptul internaţional privat reprezintă acea competenţă care se referă la determinarea instanţelor unei ţări, în raport cu instanţele altei ţări chemate să soluţioneze litigiul apărut. De exemplu, în situaţia când un litigiu este de competenţa instanţelor din R.Moldova, aceasta înseamnă că s-a determinat competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat. Potrivit art.459 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanţele judecătoreşti din R.Moldova au competenţa de a soluţiona litigiile în care o parte este din R.Moldova, iar cealaltă este străină sau dacă ambele părţi sunt străine. Instanţele judecătoreşti din R.Moldova sunt competente să soluţioneze litigii de drept internaţional privat în cazul când pârâtul (persoană fizică sau juridică) are domiciliul şi, respectiv, sediul în R.Moldova, în sensul alin.(3) al aceluiaşi articol. În conformitate cu art.459 alin.(4), competenţa de a soluţiona litigiile de drept internaţional privat se verifică din oficiu de către instanţa sesizată, iar în situaţia când se stabileşte că nu este competentă nici instanţa sesizată şi nici o altă instanţă din R.Moldova, cererea va fi respinsă.există nici o dependenţă, în sensul că determinarea jurisdicţiei competente a unei anumite ţări nu atrage după sine în toate cazurile aplicarea dreptului acesteia, pentru că dacă ar fi aşa, ar însemna că fiecare instanţă trebuie să aplice propria sa lege raportului juridic litigios. Tot astfel, determinarea legii aplicabile nu atrage după sine şi determinarea competenţei jurisdicţionale în dreptul internaţional privat.